definiția mandrii definiție dex

mandrii

găsește rime pentru mandrii
Cuvinte apropiate: mandril, mandrin, mândri, mândrie

mândra-nópții

(bot.) s. f.
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia mandrii

MÂNDRÍ,

mândresc, vb. IV. Refl. 1. A fi mândru (I 1), a se lăuda, a se făli (cu ceva sau cu cineva). 2. (Înv. și pop.) A se îngâmfa, a se fuduli. – Din mândru.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia mandrii

MÂNDRÍ

vb. 1. a se făli, a se fuduli, a se lăuda. (Are de ce se ~ cu copiii lui.) 2. v. îngâmfa.
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia mandrii

MÂNDRÍ

vb. v. chibzui, cugeta, gândi, judeca, medita, raționa, reflecta.
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia mandrii

mândrí

vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mândrésc, imperf. 3 sg. mândreá; conj. prez. 3 sg. și pl. mândreáscă
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia mandrii

A SE MÂNDRÍ mă mândrésc

intranz. 1) A fi mândru; a trăi un sentiment de mândrie. 2) înv. pop. A se ține mândru; a-și da aere; a se făli; a se fuduli. /Din mândru
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia mandrii

MÂNDRÍE,

mândrii, s.f. 1. Sentiment de mulțumire, de satisfacție, de plăcere, de bucurie; ceea ce produce mulțumire, satisfacție, plăcere, bucurie; sentiment de demnitate, de încredere în calitățile proprii. ♦ Ceea ce constituie prilej de laudă, de fală, de mulțumire. 2. Sentiment de încredere exagerată în calitățile proprii; orgoliu, trufie, îngâmfare. – Mândru + suf. -ie.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia mandrii

MÂNDRÍE

s. 1. v. semeție. 2. v. fală. 3. v. onoare. 4. v. îngâmfare.
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia mandrii

MÂNDRÍE

s. v. frumusețe, înțelepciune, mândrețe, splendoare, strălucire.
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia mandrii

mândríe

s. f., art. mândría, g.-d. art. mândríei; pl. mândríi, art. mândríile
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia mandrii

MÂNDRÍE

f. 1) Sentiment al demnității și onoarei proprii. 2) Sentiment de mulțumire cauzat de un succes, de o reușită, de o victorie. 3) Atitudine de superioritate nejustificată față de alții; măreție; îngâmfare; înfumurare; semeție; fală; fudulie. [G.-D. mândriei] /mândru + suf. ~ie
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia mandrii

MẤNDRU, -Ă,

mândri, -e, adj., s.m. și f. I. Adj. 1. (Adesea urmat de determinări introduse prin prep. „de”). Mulțumit, satisfăcut, încântat; care are un sentiment de demnitate, de încredere în calitățile proprii; demn. 2. Care are încredere exagerată în calitățile proprii; orgolios, îngâmfat, trufaș. 3. (Pop.) Frumos, falnic, măreț. II. S.m. și f. (Pop.) Persoană pentru care cineva de sex opus simte o afecțiune deosebită; drag, iubit. – Din sl. mondrŭ „înțelept”.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia mandrii

MÂNDRU

adj. 1. v. demn. 2. semeț, țanțoș, (pop.) dârz, fălos. (Un mers ~.) 3. v. îngâmfat. 4. v. trufaș.
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia mandrii

MÂNDRU

adj. v. arătos, bun, capabil, chipeș, competent, destoinic, dotat, experimentat, falnic, frumos, grandios, impozant, impresionant, impunător, încercat, înțelept, înzestrat, maiestuos, măreț, minunat, pregătit, priceput, semeț, splendid, strălucitor, valoros, versat, vrednic.
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia mandrii

Mândru

≠ modest, simplu, servil, slugarnic, umil, umilit, pocit, urât
Dictionar: Dictionar de antonime | definitia mandrii

mândru

adj. m., s. m., art. mândrul, pl. mândri, art. mândrii; f. sg. mândră, g.-d. art. mândrei, pl. mândre
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia mandrii

MÂNDR//U1 ~ă (~i, ~e)

1) Care are sentimentul demnității și onoarei; demn. 2) Care are o părere exagerată despre calitățile sale; plin de sine; încrezut; îngâmfat; înfumurat; fudul; falnic; semeț; măreț. 3) Care este cuprins de un sentiment de satisfacție (ca urmare a unui succes, a unei reușite sau a unei victorii). 4) Care inspiră admirație; plin de semeție. /<sl. mondru
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia mandrii

MÂNDR//U2 ~ă (~i, ~e)

m. și f. Persoană care se află în relații de dragoste cu altă persoană de sex opus; iubit. /<sl. mondru
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia mandrii

mîndru (mấndră),

adj. – 1. (Înv.) Înțelept, prudent. – 2. Falnic, orgolios. – 3. Frumos, drăguț. – Megl. mǫndru. Sl. mądrŭ „înțelept” (Miklosich, Slaw. Elem., 31; Cihac, II, 197; Byhan 320; Șeineanu, Semasiol., 206; Conev 58), cf. ceh. moudriti se „a se înfumura”. – Der. mîndră, s.f. (iubită, prietenă); mîndrenie, s.f. (Trans., frumusețe); mîndreță (var. mîndreață), s.f. (frumusețe, splendoare; orgoliu, mîndrie); mîndri, vb. refl. (a se crede, a fi orgolios; a se făli); mîndrie, s.f. (înv., înțelepciune; orgoliu); înmîndri, vb. (a iniția, a deschide ochii), înv., din sl. umądriti se; poșmîndri, vb. ( Banat, a socoti), a cărui der. nu este clară; preamîndru, adj. (înțelept), din sl. prĕmądrŭ; preamîndrie, s.f. (înțelepciune), sec. XVI, înv.
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER | definitia mandrii
Widget WebDex - Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser - Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Majoritatea definitiilor incluse in acest dictionar explicativ roman online sunt preluate din baza de definitii a DEX Online. Webdex nu isi asuma responsabilitatea pentru faptele ce rezulta din utilizarea informatiilor prezente pe acest site si nu are nici o raspundere cu privire la corectitudinea si coerenta informatiilor prezentate. Dex Online este transpunerea pe internet a unor dictionare de prestigiu ale limbii romane. DEX Online - dictionar explicativ roman este creat si intretinut de un colectiv de voluntari. Definitiile DEX Online sunt preluate textual din sursele mentionate, cu exceptia greselilor evidente de tipar. DEX Online - dictionar explicativ este un proiect distribuit.


Curs valutar