Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția manere definiție dex
manere
găsește rime pentru
manere
Cuvinte apropiate:
maniere
,
mănare
,
mânare
,
mândre
,
mâner
,
mânere
,
mâniere
MÂNEÁ,
mân
,
vb. II. Intranz. (Pop.) A
petrece
undeva
noaptea
, a
rămâne
, a
poposi
, a
dormi
undeva
peste
noapte
. ♦ (
Reg
.) A
poposi
o
vreme
undeva
; a se
așeza
, a
sta
. ♢ Expr.
(
Parcă
) i-au
mas
șoarecii
în
pântece
(sau
în
burtă
),
se
spune
despre
un
om
care este
mereu
flămând
,
căruia
îi este
mereu
foame
, care
mănâncă
mult
, cu
lăcomie
. [Prez. ind. și:
mâi;
part
.
mas
] – Lat.
manere.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia manere
MÂNEÁ
vb.
1.
v.
trage
.
2.
v.
dormi
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia manere
MÂNEÁ
vb. v.
înnopta
,
poposi
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia manere
mâneá
vb., ind. prez. 1 sg.
mâi/
mân
, 2 sg.
mâi,
3 sg.
mâne
,
3 pl.
mân
, perf. s. 1 sg.
măséi
,
1 pl.
máserăm
;
conj. prez. 3 sg. și pl.
mâie
/
mănă
;
part
.
mas
;
ger
.
mâínd
/
mânând
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia manere
A MÂNEÁ mân
intranz. pop.
A
rămâne
să
doarmă
(
undeva
)
noaptea
. /<lat.
manere
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia manere
MÂNÉR,
mânere,
s.n.
Parte
a unui
obiect
care
permite
apucarea
(și
manevrarea
)
acestuia
cu
mâna
. –
Mână
+ suf.
-
ar
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia manere
MÂNÉR
s.
1.
v.
toartă
.
2.
(pop.)
mănușă
.
(~ al unei
unelte
.)
3.
v.
coadă
.
4.
v.
plăsea
.
5.
v.
braț
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia manere
MÂNÉR
s. v.
cocârlă
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia manere
mânér
s. n., pl.
mânére
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia manere
MÂNÉR ~e
n.
Parte
a unui
obiect
(
ușă
,
vas
,
instrument
,
unealtă
etc.) de care se
apucă
sau se ține cu
mâna
. /
mână
+ suf.
~
ar
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia manere
MÂNÉRE
s. v.
mas
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia manere
mîneá (mấn, mas),
vb. – A
înnopta
, a-și
petrece
noaptea
undeva
. – Mr.
amîn
, amas,
amînare
.
Lat.
manēre
(Densusianu,
Hlr.,
193; Pușcariu, 1078;
Candrea
-
Dens
., 1128; REW 5296), cf.
alb
.
mënoń
(pare să
provină
din
rom
.), it.
manere,
prov.
maner
,
v. fr.
manoir,
sp.
manir,
port
.
maer
; cf.
rămînea.
– Der.
mas
,
s.n. (
acțiunea
de a
înnopta
;
loc
pentru
înnoptat
), mr.
mas
(după Pușcariu 1079 și
Candrea
-
Dens
., 1129,
direct
din lat.
mansum
).
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia manere
mîner (mânére),
s.n. –
Toartă
. – Mr.
mîneare,
megl.
mănar
.
De la
mână
, cu suf. -
er
,
sau, mai
puțin
probabil
din lat.
manuarius
(REW 5332).
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia manere
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK