MARCÁJ
s.n. 1. Semn
distinctiv, de
recunoaștere, făcut pe un lucru. ♦ Mijloc de
semnalizare rutieră folosit pe drumurile
publice modernizate,
constând din
aplicarea cu ajutorul vopselelor a unor semne (
linii continue sau întrerupte, săgeți,
forme geometrice sau
inscripții) pe
suprafața căii rutiere, pe
borduri, pe stâlpi,
parapete etc.; semn
indicator al unui drum de munte sau
turistic,
aplicat pe copaci, pe stânci, pe tăblițe;
totalitatea unor asemenea semne.
2. (
Sport)
Sistem de
delimitare a
spațiilor sau a
traseelor rezervate întrecerilor
sportive, potrivit fiecărei ramuri sau
probe. ♦
Acțiunea de a
marca (3). ♢
Tabelă de marcaj =
tabelă pe care se
afișează punctele înscrise și
rezultatele obținute într-o
competiție. [Cf. fr.
marquage].