Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția martor definiție dex
martor
găsește rime pentru
martor
Cuvinte apropiate:
marmor
,
martir
,
martor
,
martoră
,
martur
,
mator
,
mator
,
măritor
,
mârtoc
,
tartor
MÁRTOR, -Ă,
martori
, -e,
s.m. și f.
1.
Persoană
care
asistă
sau a
asistat
la o
întâmplare
, la o
discuție
, la un
eveniment
etc. (și care
poate
relata
sau
atesta
cum
au
decurs
faptele
). ♢ Expr.
Dumnezeu
mi-e martor!
=
jur
că
spun
adevărul
!
2.
Persoană
chemată
să
declare
în
fața
unei
instanțe
judecătorești
sau a
altui
for
de
cercetare
, tot ce
știe
în
legătură
cu un
fapt
pe care
îl
cunoaște
direct
. ♦
Persoană
chemată
,
conform
legii
, să
asiste
la
întocmirea
unor
acte
, pe care
le
cunoaște
direct
. ♦
Persoană
chemată
,
conform
legii
, să
asiste
la
întocmirea
unor
acte
, pe care
le
semnează
pentru
a
le
da
valoare
legală
.
3.
Fiecare
dintre
reprezentanții
celor
două
persoane
care
urmează
să se
bată
în
duel
. ♢ Expr.
A
trimite
(cuiva)
martori
= a
provoca
(pe cineva) la
duel
.
4.
Probă
de
referință
folosită
la
experiențele
de
laborator
.
5.
(În
sintagma
)
Martor de
eroziune
=
înălțime
de
dimensiuni
variabile
, care
reprezintă
restul
unei
suprafețe
atacate
de
eroziune
. [Var.: (pop.)
mártur
, -
ă
s.m. și f.] – Lat.
martyr.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia martor
MÁRTOR
s.
1.
(
JUR
.)
(înv. și
reg
.)
mărturie
, (Transilv.)
tanău
, (înv.)
declarant
,
mărturisitor
. (~
într-un
proces
.)
2.
spectator
. (~
neputincios
la
încăierare
.)
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia martor
MÁRTOR
s. v.
martir
,
mucenic
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia martor
mártor
s. m., pl.
mártori
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia martor
MÁRTOR ~ă (~i, ~e)
m.
ș
i f
.
1)
Persoană
care
asistă
sau a
asistat
la
desfășurarea
unui
eveniment
. 2)
Persoană
care dă
lămuriri
în
fața
unui
organ
judiciar
în
legătură
cu
anumite
fapte
, pe care
le
cunoaște
și care
pot
ajuta
la
soluționarea
unui
proces
. 3)
înv.
Persoană
care
însoțea
pe
fiecare
dintre
participanții
la un
duel
. 4)
tehn
.
Punct
fix
după care se
fac
măsurători
în
lucrările
de
construcții
. /<lat.
martyr
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia martor
mártor (mártori),
s.m. –
Persoană
care
asistă
sau a
asistat
la ceva. – Var.
martur
.
Gr. μάρτυρ, prin
intermediul
lat. vulg.
martur
(Densusianu,
Hlr.,
88; Murnu 35; Roesler 572; Pușcariu 1036;
Candrea
-
Dens
., 1057; REW 5385), cf.
alb
.
martür
, v. it.
martore
(Battisti, III, 2378),
sard
.
màrturu
„
invalid
”; calabr.
marture
„
martir
”,
lomb
.
màrtul
„sfînt”. E
dubletul
lui
martir
,
s.m., din ngr. μάρτυρ (
sec
. XVIII),
uneori
pronunțat
accentuat
, ca în fr.
martyr,
cf. mr., megl.
martir
.
Der.
mărturie
,
s.f. (înv.,
spovedanie
;
depoziție
; înv. și pop., martor;
medalie
comemorativă
a unui
botez
;
probă
,
semn
), din gr. μαρτυρία;
mărturisi
,
vb. (înv., a
predica
; a
spovedi
; a
recunoaște
; a
atesta
, a
depune
mărturie
), din gr. μαρτυρώ,
aorist
μαρτυρήσω, în
parte
prin
intermediul
sl.
marturisati
, cf.
alb
.
martūris
;
mărturiseală,
s.f. (
spovedanie
);
mărturisitor
,
adj. (
duhovnic
;
martir
; martor). – Der. neol.
martir
(var. înv.
martiriu
), s.n., din fr.
martyre
sau it.
martir
(i)o
;
martiric
,
adj. (de
martir
), cuvînt
forțat
la
Gala
Galaction;
martiriza
,
vb., din fr.
martyriser
;
martirologiu
,
s.n., din ngr. μαρτυρλόγιον sau lat. meg.
martyrologium.
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia martor
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK