EXTRÁGE
vb. III. tr. 1. A
separa ceva dintr-o
materie din care făcea parte, în care
era încorporat. ♦ A scoate un
corp din
locul în care a intrat sau unde s-a
format.
2. A scoate un
citat, un
fragment dintr-un
text, dintr-o
carte etc.
3. A căuta rădăcina pătrată a unui număr. [P.i.
extrág, var.
estrage vb. III. / cf. fr.
extraire, lat.
extrahere, după
trage].