Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția numelui definiție dex
numelui
găsește rime pentru
numelui
NÚME,
nume
,
s.n.
1.
Cuvânt
sau
grup
de
cuvinte
prin care
numim
,
arătăm
cum
se
cheamă
o
ființă
sau un
lucru
, o
acțiune
, o
noțiune
etc. și prin care
acestea
se
individualizează
. ♢
Nume
de
botez
(sau
mic
) =
prenume
.
Nume
de
familie
=
nume
pe care
îl
poartă
toți
membrii
aceleiași
familii
și care se
transmite
de la
părinți
la
copii
.
Ziua
numelui
=
zi
în care cineva își
sărbătorește
onomastica
. ♢
Loc
. adj.
Fără
(de)
nume
=
a)
care nu este
știut
,
cunoscut
;
anonim
,
obscur
;
b)
care
impresionează
puternic
. ♢
Loc
. adv.
Pe
nume
=
a)
spunându-i
numele
, adresându-se cu
numele
;
b)
direct
,
răspicat
. ♢
Loc
. prep.
în
numele
=
a)
în
locul
cuiva, din
partea
, din
însărcinarea
cuiva (sau a ceva);
b)
invocând
puterea
,
autoritatea
cuiva. ♢ Expr.
Zi
-i pe
nume
!
=
a)
spune
-mi
numele
lui,
amintește
-mi
numele
lui (de care nu-mi
aduc
aminte
momentan
);
b)
se
spune
când
nu-ți
amintești
momentan
numele
unui
obiect
, al unei
ființe
.
A
lovi
(sau
a
păli
, a-i
trage
cuiva
una
)
în
numele
tatălui
= a
lovi
, a-i
trage
(cuiva
una
)
drept
în
frunte
. (Fam.)
Să nu-mi (mai)
zici
pe
nume
dacă
= să
mă
desconsideri
dacă
, să nu
mă
mai
recunoști
dacă
A
cunoaște
(pe cineva)
numai
după
(sau
din
)
nume
sau
a
auzi
de
numele
cuiva
= a
cunoaște
(pe cineva) din
auzite
,
fără
să-l fi
văzut
vreodată
.
A nu-i (mai)
ști
(sau
auzi
)
cuiva de
nume
= a nu mai
ști
nimic
despre
cineva.
A (nu)
lua
(cuiva ceva)
în
nume
de
rău
= a (nu) se
supăra
, a (nu)
interpreta
în
mod
greșit
cele
spuse
de cineva.
A
lua
în
nume
de
bine
(pe cineva) = a
aprecia
(pe cineva), a ține(la cineva).
Pentru
numele
lui
Dumnezeu
!
formulă
exclamativă
care
însoțește
o
rugăminte
sau care
exprimă
iritare
,
indignare
,
nedumerire
.
Pe
numele
(cuiva) = (
despre
un
act
, o
proprietate
etc.)
înscris
ca
proprietate
legală
(a cuiva). (În
imprecații
)
Veni
-ți-
ar
(sau
pieri
-ți-
ar
)
numele
sau
să nu(-ți) mai
aud
de
nume
, nu ți-
aș
mai
auzi
de
nume
,
acolo
sa-ți
rămână
numele
, se
spune
cuiva pe care nu-l
poți
suferi
, pe care
dorești
să nu-l mai
vezi
niciodată
, a
cărui
moarte
o
dorești
. ♦ (Fiz.)
Sens
.
2.
Calificativ
,
atribut
;
poreclă
;
p.ext.
titlu
,
rang
. ♢
Loc
. adv.
Cu
(sau
sub
)
nume
de
=
a) cu
titlul
de, sub
formă
de, în
chip
de;
b) sub
pretext
că, pe
motiv
că,
spunând
că; ♢ Expr.
(
Numai
) cu
numele
= de
formă
,
fără
să
corespundă
realității
.
3.
Reputație
,
faimă
. ♢ Expr.
A
scoate
(sau
a-i
ieși
, a
scorni
etc. cuiva)
nume
(
rău
) = a
face
cuiva sau a
căpăta
faimă
,
reputație
rea
, a (se)
vorbi
de
rău
despre
cineva.
A-și
face
(un)
nume
= a
ajunge
cunoscut
,
vestit
prin
acțiuni
pozitive
.
A-i
merge
(cuiva)
numele
că
= a se
spune
despre
cineva că
4.
(
Reg
.)
Pretext
,
motiv
.
5.
Termen
generic
pentru
părțile
de
vorbire
care se
declină
;
spec
.
substantiv
. ♢
Nume
de
agent
=
substantiv
sau
adjectiv
care
derivă
dintr-un
verb
și care
denumește
pe cel ce
săvârșește
acțiunea
, pe
autorul
acțiunii
.
Nume
predicativ
=
cuvânt
care,
împreună
cu un
verb
copulativ
,
formează
predicatul
unei
propoziții
. – Lat.
nomen
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia numelui
NÚME
s.
1.
denumire
,
numire
, (livr.)
denominație
, (
rar
)
intitulare
, (înv.)
titlu
,
titulatură
.
(Ce ~
poartă
?)
2.
nume
de
botez
v.
prenume
;
nume
de
familie
=
patronim
,
patronimic
, (înv. și
reg
.)
poreclă
;
nume
mic
v.
prenume
.
3.
v.
poreclă
.
4.
v.
apelativ
.
5.
v.
substantiv
.
6.
v.
reputație
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia numelui
núme
s. n.,
art
.
númele
;
pl.
núme
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia numelui
NÚME
n.
1)
Denumire
dată unei
ființe
sau unui
obiect
pentru
a
le
individualiza
. ♢
~
mic
prenume
.
~ de
botez
nume
care se dă
când
se
botează
copilul
.
~ de
familie
nume
purtat
de
membrii
aceleiași
familii
și
transmis
de la
părinți
la
copii
.
Ziua
~lui
onomastică
.
A
spune
(sau
a
zice
) pe ~
a) a
rosti
numele
cuiva; b) a se
adresa
cu
numele
; b) a
numi
direct
,
fără
ocolișuri
.
Zi
-i pe ~!
a)
spune
-mi
numele
(că l-
am
uitat
); b)
numește
direct
!
Să nu-mi (mai)
zici
pe ~
se
spune
când
cineva este
ferm
convins
de un
lucru
și
vrea
să-l
creadă
și
alții
.
A da
(sau
a pune) ~
a (de)
numi
.
Cum
ți-i ~
le
?
cum
te
cheamă
?
În ~
le
cuiva
sau
a ceva
a)
pentru
binele
sau
pentru
cauza
cuiva sau a ceva; b) din
partea
cuiva sau a ceva; din
împuternicirea
cuiva.
În ~
le
legii
având
la
bază
prescripțiile
legii
.
A nu-i (mai)
ști
(sau
auzi
) cuiva de ~
a nu mai
ști
nimic
despre
cineva; a nu mai avea nici o
veste
despre
cineva; a-i
pierde
urma
.
Să nu-ți mai
aud
de ~
nu mai
vreau
să
știu
de tine. 2)
Cuvânt
prin care este
calificat
cineva sau ceva;
calificativ
. ♢
Cu
(sau
sub) ~ de
prezentân-
du
-se ca; sub
formă
de; în
chip
de.
A (nu)
lua
în ~ de
rău
a (nu)
presupune
că cineva
intenționează
ceva
rău
; a (nu) se
supăra
. 3)
Supranume
dat
unei
persoane
(de
obicei
, în
batjocură
), bazându-se pe o
trăsătură
caracteristică
a
acesteia
;
poreclă
. 4)
Opinie
publică
bună
sau
rea
despre
cineva sau ceva;
faimă
;
reputație
. ♢
Cu ~
vestit
;
renumit
.
Fără
(de) ~
a) care nu este
cunoscut
publicului
; b) care nu este
identificat
;
anonim
.
A-și
face
un ~
a fi
cunoscut
publicului
printr-o
activitate
prodigioasă
.
A
lăsa
un ~
a
lăsa
o
faimă
bună
.
A-i
merge
~
le
a i se
duce
vestea
. 5)
ling
.
Denumire
comună
pentru
substantiv
,
adjectiv
,
pronume
și
numeral
. ♢
~
comun
substantiv
comun
.
~
propriu
substantiv
propriu
.
~ de
agent
autor
al
acțiunii
,
exprimat
printr-un
substantiv
sau un
adjectiv
derivat
de la un
verb
.
~
predicativ
parte
nominală
a
predicatului
. /<lat.
nomen
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia numelui
núme (núme),
s.n. –
1.
Denumire
. –
2.
Faimă
,
reputație
. – Mr.
numă
,
megl.
numi
,
istr.
lume
.
Lat.
nōmĕn
(Pușcariu 1206;
Candrea
-
Dens
., 1558), cf. it.
port
.
nome
,
fr., cat.
nom
,
sp.
nombre.
Der. este
cam
neregulată
,
făcută
pe
baza
nominativului
, ca și în alte
idiomuri
romanice
(cf.
totuși
sard
.
lumene
) și cu un
schimb
o
›
u
care se
explică
în
general
prin
influența
lui
număr
.
Mai
curînd
e
vorba
de o
confuzie
deja
în lat.,
între
nōmĕn
„
nume
” și
nūmĕn
„
voință
divină
”, cf.
în
nume
de
bine
„sub
auspicii
bune
”, unde
nume
pare să
reprezinte
lat.
nūmĕn
. Der.
anume
,
adv. (
adică
, după
nume
; în
detaliu
;
intenționat
,
înadins
);
anumit
,
adj. (
cert
,
determinat
),
formație
neologică
;
numi
,
vb. (a
chema
, a pune
nume
; a
desemna
);
numire
,
s.f. (
desemnare
);
numitoare
,
s.f. (înv.,
nominativ
);
numitor
,
s.m. (
mat
.);
denumi
, vb. (a pune
nume
), după fr.
dènomer
;
supranume
,
s.n. (
poreclă
), după fr.
surnom
;
supranumi
,
vb. (a
porecli
), din fr.
surnommer.
– Cf.
pronume
.
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia numelui
PEȘTE-CU-ȘAPTE-NÚME
s. v.
avat
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia numelui
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK