ocá (ocále),
s.f. –
1. Greutate înv.,
egală cu 1271 g în Munt. și 1201 g în Mold. –
2. Măsură înv. de
capacitate pentru lichide, valorînd 1,25 l în Munt. și 1,288 l în Mold. – Var. (Mold.)
ocă. Mr., megl.
ocă. Tc.
oka (Roesler 600; Șeineanu, II, 273; Lokotsch 1590), cf. ngr. ὀϰά,
alb.
okë, bg.,
pol.
oka; are la
bază arab.
ukia ‹ gr. οὐγϰία, cf. sp.
onza.