definiția officinalis definiție dex

officinalis

găsește rime pentru officinalis
Cuvinte apropiate: officinalis

ARĂȚÉL

s. (BOT.; Borrago officinalis) boranță, otrățel, limba-mielului.
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia officinalis

AVRĂMEÁSCĂ

s.f. v. avrămeasă.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia officinalis

AVRĂMEÁSCĂ

s. (BOT.) 1. (Gratiola officinalis) avrămeasă, veninariță, (reg.) cârstineasă, milostivă, potroacă, mila-Domnului. 2. v. barba-boierului.
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia officinalis

BUJÓR,

bujori, s.m. 1. Nume dat unor plante erbacee, dintre care una (numită și bujor de grădină) are flori mari, roșii, roz sau albe, iar alta (numită și bujor de câmp) are flori roșii ca sângele (Paeonia). ♢ Bujor românesc = specie de bujor ocrotită de lege, cu tulpina înaltă de 50-80 cm și cu flori mari sângerii (Paeonia peregrina, var. romanica). ♦ Fig. Roșeață naturală a obrajilor. 2. Compus: bujor-de-munte = smirdar. – Din bg. božur.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia officinalis

BUJÓR

s. v. busuioc roșu, palma-maicii-domnului, poroinic, salep.
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia officinalis

BUJÓR

s. (BOT.) 1. (Paeonia officinalis) (reg.) rujă, rujioară, rușioară, (prin Transilv.) băbărujă. 2. bujor românesc (Paeonia peregrina) = (reg.) rujioară.
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia officinalis

bujór

s. m., pl. bujóri
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia officinalis

BUJÓR ~i

m. 1) Specie de plante erbacee decorative, cultivate pentru florile lor mari roșii, roz sau albe. 2) Floare a acestor plante. ♢ ~-de-munte arbust exotic de munte, cu flori roșii sau roz mirositoare; smirdar; trandafir-de-munte. 3) fig. Copil frumos. Un ~ de fată. 4) fig. Roșeață naturală a obrajilor. /<bulg. božur
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia officinalis

bujór (-ri),

s.m. – Plantă cu flori mari (Paeonia officinalis). – Megl. băjur. Sl. božurŭ (Cihac, II, 32; Mklosich, Lexicon, 35); cf. bg., sb., cr., slov. božur, alb. božjur, mag. bozsarosza. – Der. bujorel, s.m. (Orchis papilionacea; Orchis morio; Amaranthus caudatus; Ranunculus repens; Clavaria botrytis etc.); îmbujora, vb. (a se înroși, a se aprinde la față).
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER | definitia officinalis

BURÉTE

bureți, s.m. 1. (Bot.) Nume generic dat unor ciuperci; spongie. ♢ Expr. (Fam.) Doar n-am mâncat bureți = doar n-am înnebunit! 2. (În sintagma) Burete-de-mare = (la pl.) Încrengătură de nevertebrate marine, fixate de stânci, cu formă variată și cu scheletul constituit din spicule și bastonașe silicioase sau calcaroase (Spongiaria); (și la sg.) animal din această încrengătură; spongier. ♦ Scheletul poros al acestui animal (sau obiect similar fabricat din cauciuc, material plastic), care, datorită proprietății de a absorbi lichidele, se întrebuințează la ștersul tablei de scris, la spălat etc. – Lat. *boletis sau refăcut din bureți (pl. lui *buret(u) < lat. boletus).
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia officinalis

BURÉTE

s. 1. (ZOOL.; Spongia officinalis) spongie. 2. (ZOOL.) burete-de-mare (Spongiaria) = spongier. 3. (prin Ban.) spumă, (Transilv. și Ban.) șponghie. (~ de șters tabla.) 4. (BOT.) burete-de-casă v. ciupercă de pivniță; burete-de-conopidă = a) (Clavaria coralloides) = (reg.) crețișoară, curălice, meloșel, opintici (pl.), togmăgel, barba-caprei, burete-creț, laba-mâței; b) (Ramaria botrytis) rămurele (pl.); burete-de-mesteacăn (Cortinarius cinnamomeus) = (reg.) pâinișoare (pl.); burete-de-nuc (Polyporus squamosus) = (reg.) păstrăv; burete-flocos (Lactarius torminosus) = (reg.) flocoșel; burete-galben (Cantharellus cibarius) = (reg.) gălbinele (pl.), gălbiori (pl.), urechiușă, unghia-caprei; buretele cerbilor (Scleroderma vulgare) = (reg.) bășina-porcului; burete-negru (Pleurotus ostreatus) = păstrăv; burete-pestriț (Amanita muscaria) = (reg.) burete-șerpesc, (Mold.) pălăria-șarpelui; burete-șerpesc (Lepiota procera) = (Mold.) pălăria-șarpelui.
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia officinalis

BURÉTE

s. v. ciupercă, fungi, hrib, măsea, mânătarcă.
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia officinalis

buréte

(ciupercă, obiect poros) s. m., pl. buréți
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia officinalis

BURÉ//TE ~ți

m. 1) Specie de ciuperci. ~-alb. ~-pucios. ♢ Doar n-am mâncat ~ți doar n-am înnebunit. 2): ~-de-mare animal marin, nevertebrat, având scheletul format dintr-o rețea de fibre elastice, care își duce viața în colonii masive, prins de stâncile subacvatice. 3) Obiect spongios, făcut din scheletul acestui animal (sau din cauciuc poros), servind la spălat, la șters tabla și în alte scopuri. /<lat. boletis
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia officinalis

buréte (-ți),

s.m. – 1. Specie de ciuperci. – 2. Burete. – Mr. buburec (pl. bubureți), bureate, megl. bureți. Lat. bōlĕtus (Diez, Gramm., I, 188; Pușcariu 239; REW 1193; Candrea-Dens., 199; DAR), probabil prin intermediul unei forme *bōlĕtis, mai apropiată de gr. βωλίτης. – Der. buretos, adj. (spongios).
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER | definitia officinalis

CAPTALÁN,

captalani, s.m. Plantă erbacee cu frunze mari și late și cu flori purpurii (Petasites officinalis); p. restr. frunzele acestei plante, întrebuintate ca acoperiș la stupii primitivi de albine. [Var.: căptălán s.m.] – Din magh. káptalan.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia officinalis

CAPTALÁN

s. (BOT.) 1. (Petasites officinalis sau hybridus) (reg.) brusture, cucuruz, podbal, buiedea-ciumei, rădăcina-ciumei, sudoarea-laptelui; 2. captalan-negru (Verbascum nigrum) = (reg.) somnoroasă.
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia officinalis

CAPTALÁN

s. v. brusture, captar, lipan.
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia officinalis

captalán

s. m., pl. captaláni
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia officinalis

CAPTALÁN ~i

m. Plantă erbacee cu frunze mari, late, și cu flori purpurii, folosită în medicină. /<ung. káptalan
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia officinalis

CIUBOȚÍCĂ

, ciuboțele, s.f. 1. (Reg.) Cizmuliță sau gheată de damă. 2. Compuse: ciuboțica-cucului = plantă erbacee cu frunze ovale dispuse în rozete și păroase pe partea inferioară, cu flori galbene și cu fructul o capsulă (Primula officinalis); ciuboțica-ursului = plantă erbacee cu frunze lobate și cu flori purpurii (Cortusa matthioli). [Var.: cioboțícă s.f.] – Ciubotă + suf. -ică.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia officinalis

CIUBOȚÍCĂ

s. v. cizmuliță.
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia officinalis

ciuboțícă

s. f., g.-d. art. ciuboțélei; pl. ciuboțéle
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia officinalis

CIUBOȚ//ÍCĂ ~éle

f. (diminutiv de la ciubotă): ~ica-cucului plantă erbacee cu tulpina erectă, cu frunze ovale, dispuse în rozetă, cu flori galbene-închise, plăcut mirositoare, și cu fructul o capsulă. /ciubotă + suf. ~ică
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia officinalis

CIUÍN

, ciuini, s.m. Plantă erbacee cu flori albe sau roz, a cărei rădăcină se întrebuințează în industria textilă, farmaceutică și alimentară: odagaci, săpunel, săpunăriță (Saponaria officinalis). – Din tc. çöven.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia officinalis

CIUÍN

s. (BOT.; Saponaria officinalis) odagaci, săpunariță, (reg.) berbecei (pl.), grozdică, juni (pl.), mielușei (pl.), săpuior, săpun, săpunar, săpunaș, săpunel, săpunioară, săpuniță, spu-mariță, văcărică, văcăriță, buruiană-albă, floa-rea-călugărului, floarea-studentului, flori-albe (pl.), flori-bătăi (pl.), flori-de-sopon (pl.), flori-de-tă-ietură (pl.), iarbă-de-săpun, iarbă-de-soponit, mărarul-calului, rupturi-de-mal (pl.), spuma-ca-lului, (înv.) săpunare, săpunărică.
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia officinalis

ciuín

s. m., pl. ciuíni
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia officinalis

CIUÍN ~i

m. Plantă erbacee cu tulpina înaltă, erectă, cu flori albe și frunze alungite, a cărei rădăcină are diferite întrebuințări (în industria textilă, în farmaceutică etc.); săpunariță; colăgaci. [Sil. ciu-in] /<turc. çöven
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia officinalis

CIUMĂREÁ

, ciumărele, s.f. Plantă erbacee medicinală cu frunze alterne și cu flori liliachii grupate în ciorchini (Galega officinalis). – Cf. ciumă.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia officinalis

CIUMĂREÁ

s. (BOT.; Galega officinalis) (reg.) scrântitoare, iarba-ciumei.
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia officinalis

ciumăreá

s. f., art. ciumăreáua, g.-d. art. ciumărélei; pl. ciumăréle
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia officinalis

CIUMĂR//EÁ ~éle

f. Plantă erbacee medicinală, cu tulpina ramificată, cu frunze alterne și cu flori violete, grupate în racem, și cu fructe păstăi. /cf. ciumă
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia officinalis

FILIMÍCĂ

s.f. Plantă erbacee decorativă și medicinală, cu miros plăcut și puternic, cu flori galbene-aurii sau galbene-roșietice (Calendula officinalis). – Et. nec.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia officinalis

FILIMÍCĂ

s. (BOT.; Calendula officinalis) (reg.) gălbenele (pl.), rufuliță, rujinică, rujnicea, rujni-cuță, rujuliță, rujuță, rușnică, rușuliță, salomie, sulumină, (Ban.) călinică, (Transilv.) roșioară, roșuliță.
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia officinalis

filimícă

s. f., pl. filiméle/filimíci
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia officinalis

FILIMÍ//CĂ ~ce

f. Plantă erbacee decorativă cultivată pentru florile galbene cu miros plăcut, folosite în medicină. /Orig. nec.
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia officinalis

FUMĂRÍȚĂ,

fumărițe, s.f. Mică plantă erbacee din familia papaveraceelor, cu flori purpurii sau albe, cu gust amar și cu fructe globuloase (Fumaria officinalis). – Fum + suf. -ăriță.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia officinalis

FUMĂRÍȚĂ

s. (BOT.; Fumaria officinalis) (reg.) fumărică, sefterea, fumul-pământului, iarbă-de-curcă.
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia officinalis

fumăríță

s. f., g.-d. art. fumăríței; pl. fumăríțe
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia officinalis

FUMĂRÍȚ//Ă ~e

f. Plantă erbacee cu tulpina erectă, cu frunze înguste, cu flori mici de culoare diferită și cu fructe sferice. /fum + suf. ~ăriță
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia officinalis

JÁLE1

s.f. 1. Tristețe, mâhnire, durere adâncă; jelanie (2). ♢ Loc. adj. De jale = trist, jalnic, de plâns; plin de dor. ♢ Loc. adv. Cu jale = cu amărăciune, dureros, jalnic. 2. (Înv.) Doliu. [Var.: (reg.) jéle s.f.] – Din sl. žalĩ.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia officinalis

JÁLE2

s.f. Nume dat mai multor plante din familia labiatelor (Salvia); spec. mic arbust cu tulpina semilemnoasă, aromată, cu frunze opuse, cu flori albastre, violete, galbene sau albe, cultivat ca plantă ornamentală și medicinală, salvie (Salvia officinalis). – Din magh. zsálya.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia officinalis

JÁLE

s. v. doliu, linariță, salvie.
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia officinalis

JÁLE

s. 1. dezolare, (pop.) jelanie, (înv. și reg.) tângă, (înv.) jalet. (Om plin de ~.) 2. v. tristețe.
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia officinalis

JÁLE

s. (BOT.) 1. (Salvia officinalis) jaleș, salbie, salvie, (reg.) șerlai. 2. (Salvia silvestris) coada-vacii, (reg.) brăileanca (art.), corovatic, jaleș, năduf, sălvie de pădure. 3. (Stachys germanica) jaleș, (reg.) pavăză.
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia officinalis

jále

(tristețe; plantă) s. f., g.-d. art. jálei
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia officinalis

JÁLE1

f. Stare sufletească apăsătoare cauzată de o pierdere irecuperabilă, de o situație disperată etc.; durere sufletească adâncă; jelanie. Cântec de ~. [G.-D. jalei] /<sl. žali
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia officinalis

JÁLE2

f. Plantă semilemnoasă, cu flori albastre, violete, galbene sau albe, cultivată ca plantă etero-uleioasă, medicinală sau decorativă; salvie. /<ung. zsálya
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia officinalis

JÁLEȘ,

jaleși, s.m. 1. Gen de plante erbacee din familia labiatelor, cu frunze mari, opuse, dințate și cu florile viu colorate (Salvia); plantă care face parte din acest gen. 2. Plantă erbacee meliferă din familia labiatelor, cu frunze ovale și cu flori purpurii dispuse în spice (Stachys germanica). – Jale2 + suf. -eș.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia officinalis

JÁLEȘ

s. (BOT.) 1. (Salvia officinalis) jale, salbie, salvie, (reg.) șerlai. 2. (Stachys germanica) jale, (reg.) pavăză.
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia officinalis

JÁLEȘ

s. v. coada-vacii, jale, salvie, urechea-porcului.
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia officinalis

jáleș

s. m.
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia officinalis

JALEȘ

m. Plantă erbacee cu frunze ovale și cu flori purpurii dispuse în spice. /jale + suf. ~eș
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia officinalis

LEVĂNȚÍCĂ

s.f. Plantă erbacee din familia labiatelor, cu flori albastre plăcut mirositoare, întrebuințată în medicină și în industria parfumurilor; lavandă (Lavandula angustifolia). [Var.: levențícă, livănțícă s.f.] – Levantă (înv. „levănțică” < ngr.) + suf. -ică.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia officinalis

LEVĂNȚÍCĂ

s. (BOT.) 1. (Lavandula angustifolia) lavandă, (înv. și reg.) spichinat, (înv.) șpic. 2. (Lavandula officinalis) (rar) levant, (reg.) aspic, spichinat.
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia officinalis

levănțícă

s. f., g.-d. art. levănțícii
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia officinalis

LEVĂNȚÍCĂ

f. Plantă erbacee cu flori albastre, plăcut mirositoare, folosită în medicină și în industria parfumurilor. [G.-D. levănțicii] /levantă + suf. ~ică
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia officinalis

LINGUREÁ, -ÍCĂ,

lingurele, s.f. 1. Mică plantă medicinală din familia cruciferelor, cu frunze crestate, cu flori albe grupate în ciorchini, întrebuințată în combaterea afecțiunilor scorbutice, pulmonare etc. (Cochlearia officinalis). 2. (Pop.) Furca pieptului, lingura pieptului. ♦ Cavitate situată în partea inferioară a furcii pieptului. – Lingură + suf. -ea, -ică.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia officinalis

LINGUREÁ

s. (BOT.; Cochlearia officinalis) (reg.) lingura-Domnului, lingura-Maicii-Preceste.
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia officinalis

LINGUREÁ

s. v. furca-pieptului.
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia officinalis

lingureá/lingurícă

(bot.) s. f., pl. linguréle
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia officinalis

lingureá/lingurícă

(anat.) s. f.
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia officinalis

MIÉRE

s.f. Substanță semilichidă, gălbuie, dulce și aromată, foarte bogată în zaharuri, vitamine și enzime, culeasă și produsă de albine din nectarul florilor. ♢ Luna de miere = prima lună din viața conjugală. ♢ Loc. adj. De miere = generos, bun. ♦ Nectarul florilor. ♢ Compus: mierea-ursului = a) plantă erbacee cu frunzele catifelate, cu flori albastre-violete sau roșii (Pulmonaria officinalis); b) sâmbovină. – Lat. mel.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia officinalis

MIÉRE

s. 1. (pop.) mană. (~ de albine.) 2. (BOT.) mierea-ursului = a) (Pulmonaria officinalis) cuscrișor, (rar) pulmonariță, (înv. și reg.) plămânărică, (reg.) cuscrior, cuscru, plămânare, plămânariță, plămânăriță, sudoare, iarba-plu-mânei; b) (Pulmonaria mollissima) plămânare, (înv. și reg.) plămânărică, (reg.) plămânărea; c) v. sâmbovină.
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia officinalis

MIÉRE

s. v. magiun, nectar, zaharoză, zahăr.
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia officinalis

miére

s. f., g.-d. art. miérii
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia officinalis

MIÉR//E

f. 1) Substanță semilichidă, cu gust dulce și cu aromă plăcută, bogată în zaharuri și vitamine, produsă de albine din nectarul florilor. ♢ Luna de ~ prima lună de viață conjugală a tinerilor căsătoriți. 2) Lichid dulce secretat, mai ales, de florile melifere; nectar. 3): ~ea-ursului plantă erbacee cu frunze catifelate și cu flori roșii, violete sau albastre. [G.-D. mierii] /<lat. mel
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia officinalis

MIRÚȚĂ,

miruțe, s.f. Plantă erbacee cu peri aspri și țepoși, cu flori purpurii sau violete (Anchusa officinalis). – Cf. mieriu1.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia officinalis

MIRÚȚĂ

s. (BOT.; Anchusa officinalis) (reg.) roșii (pl.), iarbă-de-bou-sălbatică, limba-boului.
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia officinalis

mirúță

s. f., g.-d. art. mirúței; pl. mirúțe
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia officinalis

ODOLEÁN,

odoleni, s.m. Nume dat mai multor specii de plante erbacee cu flori mari, trandafirii sau albe (Valeriana), dintre care una servește la prepararea unor produse farmaceutice cu proprietăți sedative; valeriană (Valeriana officinalis). [Var.: odoleánă s.f., hodoleán s.m.] – Din ucr. odoljan.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia officinalis

ODOLEÁN

s. (BOT.; Valeriana officinalis) (livr.) valeriană, (reg.) gușa-porumbelului, gușa-po-rumbului.
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia officinalis

odoleán

(bot) s. m. (sil. -lean), pl. odoléni
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia officinalis

ODOL//EÁN ~éni

m. Plantă erbacee cu tulpina înaltă, neramificată, cu frunze lungi, păroase și cu flori trandafirii sau albe, reunite în inflorescențe umbeliforme; valeriană. /<ucr. odoljan
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia officinalis

PARACHÉRNIȚĂ,

parachernițe, s.f. Plantă erbacee medicinală cu tulpina dreaptă, cu frunzele alungite și cu flori verzi (Parietaria officinalis). – Et. nec.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia officinalis

PARACHÉRNIȚĂ

s. (BOT.; Parietaria officinalis) (reg.) mătrice, politrică, grâul-potârnichii, urzi-că-moartă, (înv.) parietarie.
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia officinalis

parachérniță

s. f., g.-d. art. parachérniței; pl. parachérnițe
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia officinalis

RÓINIȚĂ1,

roinițe, s.f. (Pop.) Stup mic portativ cu care se prinde un roi2 nou. – Din scr. rojnica.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia officinalis

RÓINIȚĂ2,

roinițe, s.f. Plantă erbacee perenă, cu flori albe ori liliachii cu miros plăcut, mult căutate de albine, cu frunze ovale întrebuințate în medicină pentru calitățile lor stimulente și antispasmodice; mătăciună, melisă (Melissa officinalis). – Roi2 + suf. -niță.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia officinalis

RÓINIȚĂ

s. (BOT.; Melissa officinalis) melisă, (reg.) cătușnică, lămâiță, mătăcină, motoacă, răstu-peașcă, roiște, stupelniță, buruiana-stupului, busuiocul-stopului, floarea-stupului, iarba-albi-nelor, iarba-roilor, iarba-stupului, izma-stupilor, mierea-ursului, mintă-turcească, poala-Sfin-tei-Mării, voioșniță-de-albini.
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia officinalis

RÓINIȚĂ

s. v. mătăcină.
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia officinalis

róiniță

(stup, plantă) s. f., g.-d. art. róiniței; pl. róinițe
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia officinalis

RÓINIȚ//Ă1 ~e

f. pop. Stup mic portativ, cu care se prind roiurile. /<sb. rojnica
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia officinalis

RÓINIȚ//Ă2 ~e

f. Plantă erbacee meliferă, cu flori mici, plăcut mirositoare, cu frunze ovale, folosită în medicină. /roi + suf. ~iță
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia officinalis

ROZMARÍN,

rozmarini, s.m. Arbust mic, din familia labiatelor, plăcut mirositor, cu frunze totdeauna verzi și cu flori albastre, albe sau roșii, întrebuințat în medicină și în industria parfumurilor (Rosmarinus officinalis). – Din germ. Rosmarin.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia officinalis

ROZMARÍN

s. (BOT.) 1. (Rosmarinus officinalis) (reg.) mirtân. 2. rozmarin-de-munte (Gnaphalium silvaticum) = (prin Bucov.) merișor.
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia officinalis

rozmarín

s. m., pl. rozmaríni
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia officinalis

ROZMARÍN ~i

n. 1) Arbust mic cu miros plăcut, cu tulpina erectă, cu frunze aciculare, persistente, și cu flori divers colorate, cultivat ca plantă decorativă sau folosit în medicină și în industria parfumurilor. 2) Soi de măr tomnatic, cu fructe de culoare galbenă, plăcute la gust. 3) Fruct al acestui soi de măr. /<germ. Rosmarin
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia officinalis

ROZMARÍN

s. În gastronomie, frunzele acifere, foarte aromate ale rozmarinului (Rosmarinus officinalis) se utilizează drept condiment, de obicei uscate, mărunțite sau pisate, în special în amestecurile de condimente occidentale (herbes de Provence, condimente pentru carne la grătar etc.), pentru aromatizarea preparatelor de carne (de porc, de vânat, de pui).
Dictionar: Dictionar gastronomic explicativ - DGE | definitia officinalis

ROZMARÍN

s.m. Mic arbust plăcut mirositor, cu frunze totdeauna verzi și cu flori albastre, roșii sau albe, dispuse la subsoara frunzelor. [< it. rosmarino, germ. Rosmarin, cf. lat. rosmarinus].
Dictionar: Dictionar de neologisme - DN | definitia officinalis

SÁLBIE

s.f. v. salvie.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia officinalis

SÁLBIE

s. (BOT.; Salvia officinalis) jale, jaleș, salvie, (reg.) șerlai.
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia officinalis

SÁLCE1

s.f. Plantă erbacee exotică din familia liliaceelor, cu tulpina agățătoare și cu flori dispuse în umbele (Smilax medica); p. restr. numele popular al rădăcinii acestei plante, cu utilizări în medicină. [Var.: sálcie s.f.] – Et. nec.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia officinalis

SÁLCE2

s.f. (Înv.) Salță1. – Cf. salță1.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia officinalis

SÁLCE3

s.f. v. salcie1.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia officinalis

SÁLCE

s. (BOT.) 1. (Smilax sarsaparilla) (livr.) sarsaparila, (prin Transilv.) sarce. 2. (Smilax medica și officinalis) (livr.) sarsaparila.
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia officinalis

sálce

(plantă erbacee, rădăcina acestei plante, sos) s. f.
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia officinalis

SÁLVIE,

salvii, s.f. (Bot.) Jale2 (Salvia officinalis). [Var.: sálbie s.f.] – Din lat. salvia.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia officinalis

SÁLVIE

s. (BOT.) 1. (Salvia officinalis) jale, jaleș, salbie, (reg.) șerlai. 2. (Salvia verticillata) (reg.) jaleș, năduf, buruiană-de-bubă, coada-mielului, cocean-căpresc, iarba-somnului, talpa-cucoanei, urechea-porcului. 3. (Salvia pratensis) (reg.) jale, coada-vacii, jaleș de câmp.
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia officinalis

sálvie

s. f. (sil. -vi-e), art. sálvia (sil. -vi-a), g.-d. art. sálviei; pl. sálvii, art. sálviile (sil. -vi-i-)
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia officinalis
Widget WebDex - Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser - Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Majoritatea definitiilor incluse in acest dictionar explicativ roman online sunt preluate din baza de definitii a DEX Online. Webdex nu isi asuma responsabilitatea pentru faptele ce rezulta din utilizarea informatiilor prezente pe acest site si nu are nici o raspundere cu privire la corectitudinea si coerenta informatiilor prezentate. Dex Online este transpunerea pe internet a unor dictionare de prestigiu ale limbii romane. DEX Online - dictionar explicativ roman este creat si intretinut de un colectiv de voluntari. Definitiile DEX Online sunt preluate textual din sursele mentionate, cu exceptia greselilor evidente de tipar. DEX Online - dictionar explicativ este un proiect distribuit.


Curs valutar