s.f. Acțiunea de a oscila și rezultatul ei; clătinare; (fig.) ezitare; fluctuație. [< oscila].
vb. I. intr. 1. A se mișca alternativ în direcții opuse. 2. (Fig.) A manifesta nehotărâre; a șovăi; (p. ext.) a fluctua. [< fr. osciller, cf. lat. oscillare].