Definitia palatului definitie DEX Online, dictionar roman

PALÁT¹

s.n. Peretele superior al cavității bucale, în formă de boltă, alcătuit din apofizele palatine² ale celor două maxilare superioare, precum și din oasele palatine², acoperite de o mucoasă groasă; cerul-gurii. ♢ Palat moale sau vălul palatului = porțiune musculară care continuă palatul¹ în partea posterioară a cavității bucale. Palat artificial = mușchi al palatului¹, care se folosește în fonetica experimentală pentru a se vedea suprafața atinsă de limbă la pronunțarea unui sunet. – Din lat. palatum, it. palato. Cf. fr. palais.

Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia palatului

PALÁT²,

palate, s.n. Clădire somptuoasă în care își are sediul o autoritate ori o instituție sau care servește ca reședință unui suveran, ca locuință unei personalități etc.; p. gener. clădire mare luxoasă. [Pl. și: (pop.) palaturi] – Din ngr. paláti, lat. palatium.

Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia palatului

PALÁT²,

palate, s.n. Clădire somptuoasă în care își are sediul o autoritate ori o instituție sau care servește ca reședință unui suveran, ca locuință unei personalități etc.; p. gener. clădire mare luxoasă. [Pl. și: (pop.) palaturi] – Din ngr. paláti, lat. palatium.

Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia palatului

PALÁT¹

s.n. Peretele superior al cavității bucale, în formă de boltă, alcătuit din apofizele palatine² ale celor două maxilare superioare, precum și din oasele palatine², acoperite de o mucoasă groasă; cerul-gurii. ♢ Palat moale sau vălul palatului = porțiune musculară care continuă palatul¹ în partea posterioară a cavității bucale. Palat artificial = mușchi al palatului¹, care se folosește în fonetica experimentală pentru a se vedea suprafața atinsă de limbă la pronunțarea unui sunet. – Din lat. palatum, it. palato. Cf. fr. palais.

Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia palatului

PALÁT

s. curte, (Transilv.) pălută, (Transilv. și Mold.) polată, (înv.) aulă, serai. (Balul de la ~.)

Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia palatului

PALÁT

s. 1. v. cerul-gurii. 2. palat moale v. văl palatin.

Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia palatului

PALÁT

s. 1. v. cerul-gurii. 2. palat moale v. văl palatin.

Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia palatului

PALÁT

s. curte, (Transilv.) pălută, (Transilv. și Mold.) polată, (înv.) aulă, serai. (Balul de la ~.)

Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia palatului

Palat

≠ bojdeucă

Dictionar: Dictionar de antonime | definitia palatului

Palat

≠ bojdeucă

Dictionar: Dictionar de antonime | definitia palatului

palát

(anat.) s. n.

Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia palatului

palát

(arhit.) s. n., pl. paláte

Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia palatului

palát

(arhit.) s. n., pl. paláte

Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia palatului

palát

(anat.) s. n.

Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia palatului

PALÁT¹

n. anat. Partea de sus a cavității bucale, având formă de boltă; boltă palatină; cerul gurii. ♢ ~ dur partea anterioară osoasă a palatului. ~ moale (sau vălul ~ului) v. VĂL. /<lat. palatum, it. palato

Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia palatului

PALÁT² ~e

n. 1) Clădire mare și somptuoasă care servește, de obicei, drept reședință a unui suveran sau ca locuință a unei personalități. 2) (urmat de un determinativ la genitiv) Edificiu monumental de menire socială. ~ul de Cultură și Artă. ~ul Congreselor. /<ngr. paláti, lat. palatium

Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia palatului

PALÁT² ~e

n. 1) Clădire mare și somptuoasă care servește, de obicei, drept reședință a unui suveran sau ca locuință a unei personalități. 2) (urmat de un determinativ la genitiv) Edificiu monumental de menire socială. ~ul de Cultură și Artă. ~ul Congreselor. /<ngr. paláti, lat. palatium

Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia palatului

PALÁT¹

n. anat. Partea de sus a cavității bucale, având formă de boltă; boltă palatină; cerul gurii. ♢ ~ dur partea anterioară osoasă a palatului. ~ moale (sau vălul ~ului) v. VĂL. /<lat. palatum, it. palato

Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia palatului

palát (paláte),

s.n. – Castel. – Var. pl. palaturi. Mr. pălate. Lat. palatium, probabil prin intermediul mgr. παλάτι (Meyer, Neugr. St., III, 51; Candrea, Noua R. rom., III, 23; Densusianu, Rom., XXXIII, 282), cf. tc. balat, alb. paljat, bg. palat, ceh., rus. palata. Este dubletul lui păraț, v. aici; al lui polată, s.f. (Trans., palat), mr. pulată, din bg., sb. polata (Conev 81); al lui palută, s.f. (Trans., palat), din mag., sb. polota; al lui paleaț, s.n. (palat), din it. palazzo, poate prin intermediul pol. palac, sec. XVII, înv. și al lui palat, s.n. (cerul gurii), traducere din fr. palais. Der. directă din lat. (Koerting 6792) nu e posibilă. – Der. pălătui, vb. (a locui într-un palat). Der. neol. (din fr.) palatal, adj.; palatin, adj.; palatinat, s.n.; paladin, s.m.

Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER | definitia palatului