paraxín (paráxină),
adj. –
Ciudat,
curios,
bizar. – Var.
paraxîn. Ngr. παράξενος (Gáldi 221). – Der.
paraxenie, s.f. (
ciudățenie,
raritate), din ngr. παραξενιά;
parascovenie, s.f. (
prostie,
aberație,
ciudățenie),
probabil în
loc de *
paraxovenie, cu suf. ca în
drăcovenie (după Cihac, II, 245 și Tiktin, din sl.
kovati „a
forja”, cf. sb.
skovati „a
forja”,
pol.
kowanie „
invenție”.