Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția penele definiție dex
penele
găsește rime pentru
penele
Cuvinte apropiate:
pefele
,
penel
,
penele
penéle
s.f. pl. (
reg
.)
fâșii
de
tei
din care se
fac
funii
,
odgoane
.
Dictionar: Dictionar de arhaisme si regionalisme - DAR
|
definitia penele
a băga o pană
expr.
a
împiedica
pe cineva să
acționeze
.
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane
|
definitia penele
a freca buha (ca să faci copii cu pene)
expr. (adol.)
a
lenevi
, a
trândăvi
, a
pierde
vremea
de
pomană
.
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane
|
definitia penele
în pană de bani
expr.
rămas
fără
bani
înaintea
zilei
de
salariu
/ de
pensie
;
lefter
.
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane
|
definitia penele
pána-zburătórului
s. f.
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia penele
PÁNĂ
2
,
pene
, s.f.
1.
Oprire
accidentală
a
funcționării
unei
mașini
, a unui
mecanism
, a unui
vehicul
. ♢ Expr. (Fam.)
A fi
(sau
a
rămâne
)
în pană
= a nu
putea
continua
o
activitate
, a
duce
lipsă
de ceva; a
rămâne
fără
bani
.
2.
Situație
în care se
află
o
navă
cu
vele
care are
vânt
din
față
și nu
poate
înainta
. – Din fr.
panne.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia penele
PÁNĂ
1
,
pene
, s.f.
I. 1.
Fiecare
dintre
formațiile
epidermice
cornoase
care
acoperă
corpul
păsărilor
,
servind
la
protecția
lui și la
zbor
,
compusă
dintr-un
cotor
pe care
sunt
așezate
simetric
, de-o
parte
și de alta,
fire
(
pufoase
). ♢ Expr.
Ușor
în
pene
=
îmbrăcat
subțire
,
sumar
;
p. ext.
prost
îmbrăcat
,
zdrențăros
.
Smuls
de
pene
=
rușinat
,
umilit
.
A
lua
(pe cineva)
în
(sau
prin
)
pene
= a
certa
, a
mustra
(pe cineva). ♢ Compuse:
pana-
zburătorului
=
plantă
erbacee
cu
frunze
păroase
, și cu
flori
mari
,
violete
sau
albe
,
fără
miros
(
Lunaria
annua
);
pana-
gâștei
=
specie
de
mușchi
cu
tulpina
dreaptă
, cu
ramuri
arcuite
și
inegale
,
formând
tufe
mari
,
verzi
sau
gălbui
(
Hylocomium triquetrum
)
.
♦
Smoc
de
pene
1
(
I 1
) sau
aripă
care
servește
la
diverse
scopuri
practice
gospodărești
.
2.
(La pl.)
Pene
1
(
I 1
) de
pasăre
sau
fire
pufoase
desprinse
de pe
cotoarele
acestora
, care
servesc
la
umplerea
pernelor
, a
saltelelor
etc.;
p. ext.
așternut
(
moale
) de
pat
(cu
pene
),
fulgi
etc.).
3.
Pană
1
(
I 1
) de
gâscă
,
ascuțită
și
despicată
la
vârf
,
întrebuințată
altădată
ca
instrument
de
scris
cu
cerneală
;
p. gener.
toc
de
scris
,
condei
; ceea ce
servește
la
scris
. ♦ Fig.
Scriere
,
scris
;
stil
,
fel
de a
scrie
al unui
scriitor
;
arta
de a
scrie
;
p. ext.
scriitor
.
4.
Dispozitiv
făcut
din
cotor
de pană
1
(
I 1
), care
servește
să
țină
cârligul
undiței
la
adâncimea
dorită
.
5.
Podoabă
din
pene
1
(
I 1
), care se
poartă
la
pălărie
, în
păr
etc. ♦ (Pop.)
Podoabă
pentru
pălărie
făcută
din
flori
(
naturale
sau
artificiale
);
p. restr.
floare
.
6.
(În
sintagma
)
Categorie
pană
=
categorie
în care
intră
boxerii
între
54 și 57
kg
,
luptătorii
între
57 și 63
kg
etc.
II. 1.
Piesă
de
lemn
sau de
metal
(de
forma
unei
prisme
),
întrebuințată
la
despicarea
lemnelor
, la
detașarea
unor
bucăți
dintr-un
material
, la
fixarea
sau la
înțepenirea
unor
piese
, la
asamblarea
sau la
solidarizarea
unor
organe
de
mașini
, a unor
elemente
de
construcție
etc. ♦ (Tipogr.)
Piesă
care se
intercalează
între
matrițele
de
linotip
,
pentru
a
le
spația
. ♦
Felioară
de
slănină
cu care se
împănează
carnea
ce
urmează
să fie
friptă
.
2.
Partea
ciocanului
,
opusă
capului
,
prelungită
și
subțiată
spre
vârf
. ♦
Partea
lată
,
plată
a unor
obiecte
,
instrumente
etc.;
lamă
.
3.
Bețișor
cu care se
strânge
frânghia
ferăstrăului
pentru
a
întinde
pânza
;
cordar
.
4.
(În
sintagma
)
Pana
căpăstrului
sau
pană de
căpăstru
=
ștreang
sau
curea
cu care se
priponește
calul
.
5.
Parte
a
cârmei
unei
nave
, care
poate
fi
rotită
în
jurul
unui
ax
vertical
și
asupra
căreia
se
exercită
presiunea
apei
când
se
schimbă
direcția
de
mișcare
a
navei
.
6.
Placă
mică
de
os
, de
celuloid
etc. cu care se
ating
coardele
la unele
instrumente
muzicale
. ♦
Ancie
(la un
instrument
muzical
de
suflat
).
7.
(În
sintagma
)
Pană de
somn
=
carnea
de la
pântece
sau de la
coada
somnului
. [Var.: (înv. și
reg
.)
peánă
s.f.] – Lat.
pinna.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia penele
PÁNĂ
s. v.
ascuțiș
,
bor
,
cordar
,
floare
,
întinzător
,
lamă
,
limbă
,
margine
,
pănușă
,
penel
,
strună
,
tăiș
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia penele
PÁNĂ
s.
1.
v.
plectru
.
2.
v.
ancie
.
3.
v.
ic
.
4.
(
TEHN
.)
măsea
.
(~ la
grindeiul
de la
piuă
.)
5.
(
MAR
.)
safran
.
(~ la
cârma
unei
nave
.)
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia penele
pánă
(de
pasăre
, de
lemn
sau
metal
, de
motor
) s. f., g.-d.
art
.
pénei
;
pl.
péne
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia penele
PÁN//Ă
1
péne
f.
1)
(la
păsări
)
Formație
cornoasă
alcătuită
dintr-un
cotor
tubular
, pe care
sunt
așezate
simetric
fire
subțiri
și
pufoase
și care are
funcție
protectoare
și de
realizare
a
zborului
. ♢
A se
umfla
în
pene
a se
îngâmfa
. 2)
la pl.
Fulgi
smulși
de pe
aceste
formații
și
folosiți
pentru
umplutul
pernelor
și a
perinelor
. 3)
înv.
Unealtă
de
scris
cu
cerneală
constând
dintr-o
astfel
de
formație
cornoasă
(în
special
de
gâscă
),
ascuțită
și
despicată
la
vârf
. 4)
fig.
Arta
de a
scrie
. 5)
Simbol
al
muncii
scriitoricești
. ♢
A
lăsa
(
sau
a
părăsi
) ~a
a
înceta
să mai
scrie
. [G.-D.
penei
] /<lat.
pinna
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia penele
PÁN//Ă
2
péne
f.
1)
tehn
.
Piesă
(de
lemn
,
metal
etc.) de
forma
unei
prisme
triunghiulare
,
folosită
la
detașarea
sau
fixarea
unor
obiecte
. ♢
~a
căpăstrului
frânghie
sau
curea
legată
de
căpăstru
care
servește
la
priponirea
calului
. 2)
Bețișor
cu care se
strânge
frânghia
ferăstrăului
, întinzându-i
pânza
;
cordar
. 3)
Placă
mică
(de
celuloid
) cu care se
pun
în
vibrație
coardele
unor
instrumente
muzicale
(
chitară
,
balalaică
etc.);
plectru
. 4)
Lamă
elastică
(de
metal
sau de
lemn
),
folosită
la unele
instrumente
de
suflat
,
pentru
a
produce
un
anumit
fel
de
sunete
;
ancie
. 5)
Bucată
de
slănină
care se
introduce
în
crestăturile
făcute
într-o
bucată
de
carne
sau în
legume
(în
vederea
preparării
). [G.-D.
penei
] /<lat.
pinna
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia penele
PÁNĂ
3
péne
f.
Oprire
accidentală
a
funcționării
unui
mecanism
sau a unui
autovehicul
(din
cauza
unei
defecțiuni
sau a
lipsei
de
combustibil
).
~ de
motor
.
♢
A fi (
sau
a
rămâne
) în ~
a) a fi
oprit
dintr-o
activitate
printr-o
piedică
; b) a
rămâne
fără
bani
. [G.-D.
penei
] /<fr.
panne
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia penele
pánă (péne),
s.f. –
1.
Formație
epidermică
de
consistență
cornoasă
care
acoperă
corpul
păsărilor
. –
2.
Penuș
,
instrument
de
scris
din pană (1). –
3.
Pănușă
de
porumb
. –
4.
(Trans.)
Buchețel
. –
5.
Căpăstru
. –
6.
Ic
,
grindei
. –
7.
Șină
de
roată
,
opritoare
. –
8.
Slănină
pentru
împănat
carnea
. –
9.
Partea
abdominală
a
somnului
. –
10.
(
Maram
.)
Marginea
pălăriei
. – Mr., megl.
peană
,
istr.
pęnę.
Lat.
pinna
(Pușcariu
ZRPh.,
XXVIII, 682; Pușcariu 1252;
Candrea
-
Dens
., 1315; REW 6514), cf.
alb
.
pëndë
, it.
penna
, prov.,
port
.
pena
,
fr.
penne.
Forma
normală
,
peană
,
este înv. Der.
peniș
,
s.n. (
penaj
);
peniță
,
s.f. (pană
mică
);
împenat
,
adj. (cu
pene
);
pănușe,
s.f. (
fiecare
dintre
foile
care
înfășoară
știuletele
de
porumb
;
peritoneu
,
burtă
,
pentru
ultimul
său
sens
cf.
pană
9 se
explică
semantic
drept
„
parte
care
acoperă
organele
interne
”, după
cum
foaia
acoperă
știuletele
);
pănuș
,
s.n. (
Banat
,
burtă
);
pănușiță
,
s.f. (
plantă
,
Stipa
capillata
),
probabil
formație
artificială
după germ.
Federgrass
;
împăna
,
vb. (a da penele; a
împodobi
cu
pene
; a
orna
, a
împodobi
, a se
găti
; a
bate
pene
; a
băga
bucățelele
de
slănină
în
carne
; a
umple
, a
îndopa
) pe care
Candrea
-
Dens
., 1316 și
DAR
îl
reduce
la lat. *
impinnāre
;
împănușa
,
vb. (a
face
pănuși
);
penal
(var.
penar
), s.n. (
cutiuță
cu
ustensile
de
scris
), din lat.
Pennal
(
Candrea
);
panaș
,
s.n. (
mănunchi
de
pene
), din fr.
panache
;
penișoară
,
s.f. (
ciupercă
, Agaricus cinnamomeus). – Din
rom
.
provine
bg.
pana
„
puf
” (Capidan,
Raporturile
,
223).
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia penele
PÁNĂ
s.f.
1.
Oprire
accidentală
a
funcționării
unei
mașini
, a unui
autovehicul
,
determinată
de
defectarea
unei
piese
, de
lipsa
combustibilului
etc. ♢
A
rămâne
în pană
= a fi
împiedicat
într-o
activitate
, a se
găsi
într-o
situație
(
materială
)
jenantă
; a nu avea
bani
.
2.
(
Mar
.
)
Orientare
a
velelor
unei
nave
cu
pânze
astfel
încât
să se
opună
vântului
și să
rămână
pe
loc
;
oprire
a unei
corăbii
. [Pl.
pane
,
pene
. / < fr.
panne
].
Dictionar: Dictionar de neologisme - DN
|
definitia penele
PÁNĂ
s. f.
1. nefuncționare
accidentală
a unei
mașini
, a unui
autovehicul
. ♦ a
rămâne
în ~ = a fi
împiedicat
într-o
activitate
, a se
găsi
într-o
situație
(
materială
)
jenantă
. 2.
poziție
a unei
nave
cu
pânze
care nu
înaintează
,
având
velele
orientate
invers
,
astfel
încât
efectul
vântului
se
anulează
. 3.
grindă
longitudinală
rezemată
pe
elementele
transversale
de
rezistență
ale
acoperișului
. (< fr.
panne
)
Dictionar: Marele dictionar de neologisme - MDN
|
definitia penele
PEÁNĂ
s.f. v.
pană
1
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia penele
peánă
s.f. (înv.; în
loc
prep.)
în
peana
(cuiva sau a ceva) = în
paguba
, în
dauna
.
Dictionar: Dictionar de arhaisme si regionalisme - DAR
|
definitia penele
PÉNĂ,
pene
, s.f. (Înv.)
Pedeapsă
. – Din lat.
poena,
fr.
peine.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia penele
pénă
s. f., g.-d.
art
.
pénei
;
pl.
péne
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia penele
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK