Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția predicat definiție dex
predicat
găsește rime pentru
predicat
Cuvinte apropiate:
predica
,
predicant
,
predicat
,
predică
PREDICÁT
,
predicate
, s.n.
1.
(
Gram
.)
Parte
principală
a
propoziției
, care
arată
o
acțiune
, o
stare
sau o
însușire
a
subiectului
. ♢
Predicat
verbal
= predicat
exprimat
printr-un
verb
la un
mod
personal
(sau printr-o
interjecție
).
Predicat
nominal
= predicat
format
dintr-un
verb
copulativ
la un
mod
personal
și un
nume
predicativ
.
2.
(
Log
.)
Termen
al unei
judecăți
care
afirmă
sau
neagă
ceva
despre
subiect
. – Din fr.
prédicat
, lat.
praedicatum
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia predicat
predicát
s. n., pl.
predicáte
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia predicat
PREDICÁT ~e
n.
1)
gram
.
Parte
principală
a
propoziției
care
atribuie
subiectului
o
acțiune
, o
stare
sau o
insușire
. 2)
log
.
Termen
al unei
judecăți
care
afirmă
sau
neagă
ceva
despre
subiectul
acesteia
. /<fr.
prédicat,
lat.
praedicatum
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia predicat
PREDICÁT
s.n.
1.
Parte
principală
a
propoziției
care
atribuie
subiectului
o
acțiune
, o
stare
, o
însușire
. ♢
Predicat
verbal
= predicat
format
dintr-un
verb
predicativ
la un
mod
personal
;
predicat
nominal
= predicat
format
dintr-un
verb
copulativ
și un
nume
predicativ
.
2.
Termen
al unui
raționament
care
afirmă
sau
neagă
ceva în
legătură
cu
subiectul
. ♦ (
În
logica
simbolică
)
Element
constitutiv
al
funcțiilor
specifice
calculului
cu
predicate
. [< lat.
praedicatum
, cf. fr.
prédicat
].
Dictionar: Dictionar de neologisme - DN
|
definitia predicat
PREDICÁT
s. n.
1.
parte
principală
a
propoziției
care
atribuie
subiectului
o
acțiune
, o
stare
, o
însușire
. o ~
verbal
= predicat
exprimat
printr-un
verb
predicativ
la un
mod
personal
,
locuțiune
verbală
,
adverb
sau
interjecție
predicativă
; ~
nominal
= predicat
exprimat
printr-un
verb
copulativ
și un
nume
predicativ
. 2. (
log
.)
termen
al unei
judecăți
care
afirmă
sau
neagă
ceva în
legătură
cu
subiectul
. ♢ (
log
.
simbolică
)
element
constitutiv
al
funcțiilor
specifice
calculului
de
predicate
. 3. (
mat
.)
enunț
care
depinde
de
una
sau mai
multe
variabile
și
căruia
,
pentru
orice
valoare
dată
variabilelor
, îi
corespunde
o
propoziție
. (< fr.
prédicat
, lat.
praedicatum
)
Dictionar: Marele dictionar de neologisme - MDN
|
definitia predicat
PREDICÁ
,
prédic
, vb. I. Intranz. (
Despre
clerici
) A
rosti
o
predică
. ♢ Expr.
A
predica
în
deșert
(sau
în
pustiu
) = a
vorbi
degeaba
, a da
sfaturi
cuiva care nu
le
ascultă
. ♦ Tranz. A
recomanda
ceva cu
insistență
; a
răspândi
, a
propaga
idei
,
concepții
etc. – Din lat.
praedicare
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia predicat
PREDICÁ
vb. v.
propovădui
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia predicat
predicá
vb., ind. prez. 1 sg.
prédic
, 3 sg. și pl.
prédică
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia predicat
A PREDICÁ prédic 1
.
intranz. rel
. A
rosti
o
predică
; a
propovădui
. ♢
~ în
deșert
(
sau
în
pustiu
) a
vorbi
în
zadar
. 2.
tranz. fig.
(
idei
,
concepții
,
învățături
etc
.) A
propaga
cu
insistență
. /<lat.
praedicare
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia predicat
predicá (prédic, predicát),
vb. – A
explica
un
text
biblic
. Lat.
praedicare
(
sec
. XIX). – Der.
predică
,
s.f. (
propovedanie
,
didahie
), din ngr. πρέντιϰα ‹ it.
predica
;
predicație
,
s.f. (
predică
), din lat.
praedicatio,
prin
intermediul
mag.
prédikatió
(
sec
. XVII);
predicat,
s.n., din fr.
prédicat
;
predicator
,
s.m., din fr.
prédicateur.
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia predicat
PREDICÁ
vb. I. intr.
1.
A
rosti
o
predică
. ♦
tr.
(
Fig.
) A
sfătui
, a
recomanda
cu
insistență
.
2.
(
Fil
.
) A
atribui
unui
subiect
o
calitate
sau un
atribut
. [P.i.
prédic
. / < lat.
praedicare
, cf. it.
predicare
].
Dictionar: Dictionar de neologisme - DN
|
definitia predicat
PREDICÁ
vb.
I. intr. 1. a
rosti
o
predică
. 2. (
fil
.) a
atribui
unui
obiect
o
calitate
sau un
atribut
. II. tr. a
recomanda
cu
insistență
; a
propovădui
. (< lat.
praedicare
)
Dictionar: Marele dictionar de neologisme - MDN
|
definitia predicat
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK