definiția probe definiție dex

probe

găsește rime pentru probe
Cuvinte apropiate: prob, proba, probă

PROB, -Ă,

probi, -e, adj. (Livr.) Cinstit, onest, integru, loial. – Din fr. probe.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia probe

PROB

adj. v. cinstit, corect, incoruptibil, integru, leal, necoruptibil, onest.
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia probe

prob

adj. m., pl. probi; f. sg. próbă, pl. próbe
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia probe

PROB ~ă

(~i, ~e) livr. Care este corect și de bună-credință; cinstit; onest; integru. /<fr. probe, lat. probus
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia probe

PROB, -Ă

adj. (Liv.) Cinstit, integru. [< lat. probus].
Dictionar: Dictionar de neologisme - DN | definitia probe

PROB, -Ă

adj. cinstit, integru, onest, loial. (< fr. probe, lat. probus)
Dictionar: Marele dictionar de neologisme - MDN | definitia probe

PRÓBĂ,

probe, s.f. 1. Confirmare a unui adevăr, dovedire; dovadă, semn, mărturie în sprijinul cuiva sau a ceva. ♢ Probă cu martori = susținere prin martori a unei afirmații în fața instanțelor de judecată. ♢ Loc. vb. A da probă (sau probe) de... = a proba (2), a dovedi. 2. Acțiune întreprinsă pentru a constata dacă ceva sau cineva îndeplinește condițiile cerute; încercare; verificare. ♢ Loc. adj. și adv. De probă = ca încercare, de încercare. ♦ Spec. Încercare a unui obiect de îmbrăcăminte pentru a vedea dacă se potrivește. ♦ Spec. Încercare a unei mașini, a unui aparat etc. (pentru a verifica buna lor funcționare). ♦ Fiecare dintre părțile, dintre etapele din care constă un examen; p. gener. examen. ♦ Fiecare dintre întrecerile sportive organizate în cadrul unei competiții mai mari. 3. Repetiție (făcută în vederea unei reprezentații artistice). ♦ (Rar) Număr dintr-un spectacol prezentat ca reclamă. 4. Verificare a exactității unei operații aritmetice. 5. Obiect dintr-o serie de obiecte identice sau cantitate mică dintr-un material care poate să servească la determinarea anumitor caracteristici ale obiectelor respective sau ale întregului material din care fac parte; eșantion, mostră ♦ Analiză medicală. ♦ Observare a funcției unui organ în vederea stabilirii unui diagnostic. ♦ (Fot.) Copie pozitivă pe hârtie. 6. Pildă, exemplu, model. – Din lat. proba (cu sensuri după fr. preuve).
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia probe

PRÓBĂ

s. v. corectură, repetiție.
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia probe

PRÓBĂ

s. 1. v. confirmare. 2. v. dovadă. 3. (JUR.) dovadă, mărturie, probațiune. (O ~ adusă în sprijinul împricinatului.) 4. dovadă, indicație, indiciu, mărturie, pildă, semn, (livr.) testimoniu, (înv. și reg.) scrisoare, (înv.) răspuns. (Există numeroase ~ în sprijinul...) 5. v. verificare. 6. v. experiment. 7. (MAT.) verificare. (~ unei împărțiri.) 8. v. analiză. 9. v. examen. 10. v. mostră. 11. v. eșantion.
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia probe

próbă

s. f., g.-d. art. próbei; pl. próbe
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia probe

PRÓB//Ă ~e

f. 1) Fapt care servește la confirmarea unui adevăr; dovadă; mărturie. 2) Acțiune prin care se constată dacă cineva sau ceva corespunde anumitor cerințe; încercare. 3) Fiecare dintre etapele unui examen. 4) Întrecere în cadrul unei competiții sau al unui gen de sport. 5) Parte dintr-un material sau dintr-o substanță după care se poate stabili calitatea întregului; mostră; eșantion. [G.-D. probei] /<lat. proba
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia probe

próbă (próbe),

s.f. – Dovadă, încercare. – Mold. prubă. Mr. provă. Lat. proba (sec. XIX), prin intermediul pol., mag. proba, germ. Probe. În mr., din it. prova, cf. ngr. πρόβα. – Der. proba, vb. (a dovedi), din lat. probare; probabil, adj., din fr. probable; probabilitate, s.f., din fr. probabilité; probatoriu (var. probant), adj., din fr. probatoire, probant; contraprobă, s.f., din fr. contre-épreuve; probălui, vb. (a proba; a examina), din mag. próbálni (Gáldi, Dict., 153); probăi, vb. (a proba), sec. XVIII, înv.; probistă, s.f. (actriță cu contract temporar); probui, vb. (a proba), din pol. probować, sec. XVII, înv.
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER | definitia probe

PRÓBĂ

s.f. 1. Încercare; (examen de) verificare. ♦ Metodă prin care se constată justețea unui calcul. ♦ Întrecere. 2. Parte dintr-un material care se supune analizei spre a se verifica anumite caracteristici ale întregului material; mostră, eșantion. ♦ (Fot.) Copie pozitivă pe hârtie. 3. Dovadă, mărturie. [< lat. proba].
Dictionar: Dictionar de neologisme - DN | definitia probe

PRÓBĂ

s. f. 1. încercare; (examen de) verificare. ♢ metodă prin care se constată justețea unui calcul. ♢ (sport) întrecere. 2. parte din materialul unei mostre care se supune analizei, spre a se verifica anumite caracteristici ale întregului material. 3. (fot.) copie pozitivă pe hârtie. 4. confirmare, dovadă, mărturie. (< lat. proba, germ. Porbe)
Dictionar: Marele dictionar de neologisme - MDN | definitia probe
Widget WebDex - Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser - Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Majoritatea definitiilor incluse in acest dictionar explicativ roman online sunt preluate din baza de definitii a DEX Online. Webdex nu isi asuma responsabilitatea pentru faptele ce rezulta din utilizarea informatiilor prezente pe acest site si nu are nici o raspundere cu privire la corectitudinea si coerenta informatiilor prezentate. Dex Online este transpunerea pe internet a unor dictionare de prestigiu ale limbii romane. DEX Online - dictionar explicativ roman este creat si intretinut de un colectiv de voluntari. Definitiile DEX Online sunt preluate textual din sursele mentionate, cu exceptia greselilor evidente de tipar. DEX Online - dictionar explicativ este un proiect distribuit.


Curs valutar