Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția putere definiție dex
putere
găsește rime pentru
putere
Cuvinte apropiate:
futere
,
puiere
,
punere
,
putere
,
puteri
PUTÉRE,
puteri
,
s.f.
I.
1.
Faptul
de
a
putea
;
capacitate
,
însușire
,
posibilitate
fizică
,
morală
,
intelectuală
de a
acționa
, de a
realiza
ceva;
putință
.
2.
Mare
forță
fizică
,
tărie
,
puternicie
. ♢
Loc
. adv.
Din toate
puterile
= cu toate
forțele
, cu
toată
râvna
. ♢
Loc
. adv. și adj.
În putere
(sau
în
puteri
)
=
puternic
,
sănătos
,
voinic
.
În (
toată
)
puterea
(
vârstei
)
= în
plină
vigoare
, în
floarea
vârstei
.
Cu
puterea
= cu
sila
, prin
constrângere
. ♢ Expr.
A-i
sta
(sau
a-i fi) cuiva în putere
= a avea
capacitatea
,
posibilitatea
sau
experiența
(de a
face
ceva).
3.
Intensitate
.
4.
Eficacitate
,
tărie
. ♦
Grad
mare
de
concentrație
.
Puterea
unei
băuturi
.
5.
Valoare
,
valabilitate
. ♢
Putere de
circulație
(sau
circulatorie
) a unei
monede
=
însușirea
monedei
de a
servi
la
vânzare
-
cumpărare
.
Putere de
cumpărare
(a
banilor
)
=
cantitatea
de
mărfuri
și de
servicii
care
poate
fi
obținută
în
schimbul
unei
anumite
sume
de
bani
.
II.
1.
Autoritate
,
stăpânire
,
dominație
;
p. ext.
influență
. ♢ Expr.
A fi în
puterea
cuiva
= a
depinde
de
voința
, de
bunul
plac
al cuiva. ♢
Mare
putere
=
țară
,
stat
care
dispune
de o
mare
forță
economică
,
militară
,
politică
etc.
Puterile
centrale
=
nume
dat
în
primul
război
mondial
Germaniei și
Austro
-Ungariei. ♦ (Concr.)
Stat
,
țară
(
suverană
).
2.
Conducere
de
stat
,
guvernare
. ♢
Putere de
stat
=
atribut
al
clasei
dominante
, care,
folosind
statul
ca
instrument
al său,
înfăptuiește
conducerea
societății
.
Putere
populară
=
regim
social
-
economic
în care
conducerea
politică
,
conducerea
statului
aparține
clasei
muncitore și
aliaților
ei;
stat
cu un
asemenea
regim
. ♢ Expr.
A fi
(sau
a
ajunge
, a
veni
) la putere
= a
deține
(sau a
ajunge
să
dețină
)
guvernarea
într-un
stat
.
3.
Permisiune
,
voie
;
drept
,
împuternicire
legală
de a
face
ceva. ♢
Loc
. prep.
În
puterea
...
= în
virtutea
..., în
baza
... ♢ Expr.
A avea
puteri
depline
= a avea
dreptul
nelimitat
și
necondiționat
de a
acționa
în
numele
cuiva.
Cu de la
sine
putere
=
fără
a fi
autorizat
de
nimeni
; în
mod
abuziv
.
4.
Capacitate
,
potențial
.
Creșterea
puterii
economice
. ♢ Putere de
muncă
=
capacitatea
unui
om
de a
lucra
și de a
realiza
anumite
produse
într-un
timp
determinat
.
5.
(Pop.)
Mijloace
materiale
,
bani
,
avere
;
stare
materială
și
socială
a cuiva.
6.
(Pop.)
Punct
,
moment
culminant
;
toi
.
În
puterea
nopții
. ♢ Expr.
În (
toată
)
puterea
cuvântului
= în
adevăratul
înțeles
al
cuvântului
.
III.
1.
(
Mat
.)
Rezultatul
înmulțirii
unui
număr
cu
sine
însuși
(de
atâtea
ori de
câte
ori
arată
exponentul
). ♦
Exponent
care
arată
de
câte
ori
trebuie
înmulțit
un
număr
cu el
însuși
. ♢
Putere a unui
punct
față
de un
cerc
=
valoarea
absolută
a
diferenței
dintre
pătratul
razei
cercului
și
pătratul
distanței
dintre
punct
și
centrul
cercului
.
2.
(Fiz.,
Tehn
.)
Lucru
mecanic
efectuat
sau
primit
într-o
unitate
de
timp
;
energie
primită
sau
cedată
într-o
unitate
de
timp
;
mărime
caracteristică
unui
sistem
tehnic
. ♢
Putere
instalată
=
suma
puterilor
nominale
ale
mașinilor
unei
instalații
producătoare
de
energie
.
Putere
nominală
= putere
pentru
care a
fost
construit
un
sistem
tehnic
. – V.
putea
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia putere
PUTÉRE
s.
1.
v.
capacitate
.
2.
v.
energie
.
3.
v.
bărbăție
.
4.
fermitate
,
tărie
.
(N-a
avut
suficientă
~ să ...)
5.
v.
tărie
.
6.
v.
posibilitate
.
7.
voie
,
voință
.
(Cu de la
sine
~.)
8.
conducere
, (fig.)
cârmă
.
(A
ajuns
la ~.)
9.
v.
împuternicire
.
10.
autoritate
, (înv.)
tărie
.
(
Însemnele
~ii.)
11.
autoritate
, (
astăzi
rar
)
stăpânire
.
(
Reprezentantul
~ii.)
12.
legalitate
,
valabilitate
,
valoare
, (înv.)
tărie
.
(~ a unui
înscris
.)
13.
valabilitate
,
valoare
.
(
Actul
acesta are ~ de
lege
.)
14.
v.
autoritate
.
15.
v.
forță
.
16.
v.
armată
.
17.
(concr.)
stat
,
țară
, (înv.)
putință
.
(
Marile
,
micile
~i.)
18.
(concr.) v.
somitate
.
19.
v.
dominație
.
20.
v.
influență
.
21.
influență
,
înrâurire
,
trecere
, (fig.)
greutate
.
(
Om
cu ~.)
22.
eficacitate
,
valoare
.
(~
nutritivă
.)
23.
eficacitate
.
(~ de
germinație
a
semințelor
.)
24.
v.
intensitate
.
25.
v.
trăinicie
.
26.
v.
toi
.
27.
v.
însușire
.
28.
(
MAT
.)
(înv.)
potență
.
(a 2-a a unui
număr
.)
29.
putere
măritoare
unghiulară
v.
grosisment
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia putere
PUTÉRE
s. v.
disponibil
,
duium
,
efectiv
,
forță
,
grămadă
,
mulțime
,
potop
,
puhoi
,
puzderie
,
sumedenie
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia putere
Putere
≠
slăbiciune
Dictionar: Dictionar de antonime
|
definitia putere
putére
s. f., g.-d.
art
.
putérii
;
pl.
putéri
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia putere
PUTÉR//E ~i
f.
1)
Capacitate
a
ființelor
vii
de a
săvârși
acțiuni
fizice
;
forță
fizică
;
tărie
. ♢
În ~
(
sau
~i
)
puternic
;
voinic
;
tare
.
Din toate ~ile
adunându-și toate
forțele
.
A
sta
(
sau
a fi
)
în ~ea cuiva
a avea
posibilitatea
sau
capacitatea
de a
face
ceva. 2)
Capacitate
de a
realiza
o
muncă
intelectuală
;
forță
spirituală
.
~
creatoare
.
~ de
imaginație
. 3) (
despre
medicamente
)
Grad
de
influență
asupra
organismului
. 4) (
despre
sisteme
tehnice
)
Capacitatea
de a
efectua
un
lucru
mecanic
. 5) (
despre
acte
,
documente
,
vize
etc
.)
Caracter
valabil
;
valabilitate
. 6) (
despre
bani
)
Capacitatea
de a
servi
la
vânzare
-
cumpărare
;
valoare
. 7) (
despre
acțiuni
sau
fenomene
naturale
)
Grad
de
intensitate
.
~ea
cutremurului
.
~ea
vântului
. ♢
În ~ea
nopții
în
plină
noapte
;
când
noaptea
este în
toi
.
În
toată
~ea
cuvântului
în
adevăratul
înțeles
al
cuvântului
. 8)
Acțiune
dominantă
exercitată
asupra
cuiva;
stăpânire
;
dominație
.
~ea
religiei
. ♢
A fi în ~ea cuiva
a
depinde
de
voința
sau de
bunul
plac
al cuiva. 9)
Libertate
legală
în
acțiuni
;
drept
. ♢
Cu de la
sine
~
fără
a avea
împuternicire
;
arbitrar
;
samavolnic
. 10)
Drept
de a
conduce
.
~
parlamentară
.
~
democratică
. ♢
~
legislativă
drept
al
organelor
superioare
de
stat
de a
emite
legi
.
A
veni
(
sau
a
ajunge
)
la ~
a
deveni
conducător
.
Marile
~i
statele
cu
autoritate
și
influență
, care
joacă
un
rol
decisiv
pe
arena
internațională
. 11)
mat
.
Indice
care
arată
de
câte
ori un
număr
se
înmulțește
cu
sine
însuși
.
Cinci
la ~ea a
doua
. [G.-D.
puterii
] /v.
a
putea
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia putere
a avea poci
expr. (glum.)
a
putea
, a fi în
stare
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane
|
definitia putere
cal-putére
s. m., pl.
cai
-putére;
simb.
CP
(
internațional
HP
)
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia putere
cal-putére
s. m., pl.
cai
-putére;
simb.
CP
(
internațional
HP
)
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia putere
în toată puterea cuvântului
expr.
în
sensul
real
/
imediat
al
cuvântului
.
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane
|
definitia putere
PUTEÁ,
pot
,
vb. II. Tranz.
1.
A fi în
stare
, a avea
puterea
, a se
simți
capabil
de a
înfăptui
un
lucru
. ♢
Loc
. adv.
Cum
poate
(sau
pot
,
poți
etc.) = pe
măsura
posibilităților
. ♢ Expr.
Cât
(sau
ce) îi
poate
(cuiva)
capul
(sau
pielea
,
cojocul
, etc.) = cât (sau ce) este în
stare
să
facă
cineva, ce
posibilități
,
câtă
rezistență
are cineva.
A nu mai
putea
(de...)
=
a)
a fi
copleșit
de un
sentiment
sau de o
senzație
puternică
;
b)
(fam.) a nu-i
păsa
, a nu se
sinchisi
de ceva sau de cineva.
2.
A avea
posibilitatea
,
mijloacele
,
condițiile
necesare
sau
ocazia
de a
înfăptui
, de a
face
ceva, a-i fi ceva cu
putință
.
3.
A
exista
posibilitatea
sau
probabilitatea
, a fi
posibil
, a fi cu
putință
ca un
lucru
să se
întâmple
. ♢ Expr.
Ce
(sau
când
, unde)
poate
să fie?
= ce (sau
când
, unde) să fie? ♢ Refl. impers.
Cum
se
poate
să nu
învețe
?
(
Loc
. adv.)
De nu se mai
poate
(sau
cât se
poate
,
cum
nu se
poate
mai
mult
)
=
foarte
, din
cale
-
afară
. (Expr.)
Se
prea
poate
= e (
foarte
)
posibil
. ♦ (La prez. ind.
pers
. 3 sg., cu
valoare
adverbială
) E
posibil
, e cu
putință
. ♢
Loc
. adv.
Peste
poate
= cu
neputință
,
imposibil
.
Fără
doar
și
poate
=
neîndoielnic
,
sigur
,
precis
.
4.
A avea
voia
,
dreptul
de a
face
ceva. ♦ Refl. impers. A fi
permis
sau
îngăduit
.
Se
poate
intra
?
5.
A avea
motive
, a avea
justificare
, a fi
îndreptățit
să
facă
, să
spună
, să
creadă
ceva.
6.
A fi
indicat
,
nimerit
,
potrivit
, a fi
bine
să..., a fi
cazul
să, ..; a se
cuveni
, a se
cădea
. [Prez. ind. și: (pop.)
poci
] – Lat.
potere
(=
posse).
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia putere
PUTEÁ
vb.
1.
a se
cădea
, a se
cuveni
.
(Se ~ să
stăm
cu
brațele
în
sân
?)
2.
a
merge
.
(
Așa
nu se mai ~!)
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia putere
puteá
vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl.
pot
, 2 sg.
poți
, perf. s. 1 sg.
putúi
, 1 pl.
putúrăm
;
conj. prez. 3 sg. și pl.
poátă
;
ger
.
putând
;
part
.
putút
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia putere
A PUTEÁ pot
tranz.
(
urmat
, de
obicei
, de un
verb
la conjuntiv sau la
infinitiv
)
1) A se
simți
în
stare
; a fi
capabil
sau
apt
. ♢
A nu mai ~ de
... a) a fi
cuprins
de un
sentiment
sau de o
senzație
puternică
; b) a nu-i
păsa
de ...
A nu
(
mai
)
~
fără
(
cineva
sau
ceva
) a avea
neapărat
nevoie
de (cineva sau de ceva). 2) A fi în
drept
; a avea tot
temeiul
.
Pot
confirma
.
Tribunalul
poate
executa
sentința
. 3)
v.
A SE
PUTEA
. ♢
Poate
că
e cu
putință
; e
posibil
.
Fără
doar
și
poate
fără
nici o
discuție
; în
mod
sigur
. /<lat.
potere
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia putere
A SE PUTEÁ
pers
. 3
se
poáte
tranz.
1) A
exista
posibilitatea
; a fi
posibil
. ♢
Se
prea
poate
e
posibil
.
Peste
poate
imposibil
.
De nu se mai
poate
peste
măsură
; la
culme
. 2) A
exista
permisiunea
; a fi
îngăduit
.
Se
poate
să
intru
? /<lat.
potere
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia putere
puteá (pot, putút),
vb. –
1.
A fi în
stare
. –
2.
(Refl.) A fi
posibil
. –
3.
(Cu
negația
nu mai
). A
muri
de, a
arde
în, a
crăpa
;
ironic
, a nu-i
păsa
de
nimic
. – Mr.
pot
,
putut
, puteare,
megl., istr.
pot
.
Lat. *
pŏtēre
,
forma
vulgară
analogică
a lui
posse
(
Diez
,
Gramm.,
I, 331; Pușcariu 1362;
Candrea
-
Dens
., 1491; REW 6682), cf. vegl.
potare,
it.
potere
,
prov., cat., sp.,
port
.
poder
, v. fr.
pooir
(› fr.
pouvoir
).
Pentru
conjug
., cf.
Lombard
,
Cah
. S. Pușcariu,
II, 147-50. Der.
poate
,
adv. (
probabil
,
eventual
), în
loc
de
se
poate
, cf. calabr.
pozza
;
putere,
s.f. (
tărie
;
forță
,
vigoare
;
definitie
/stăpânire">stăpînire,
conducere
; înv.,
armată
,
forță
militară
; înv.,
mulțime
; înv.,
minune
,
miracol
;
autoritate
,
împuternicire
,
mandat
;
una
din
cele
trei
autorități
ale
statului
; putere
executivă
,
guvern
;
stat
suveran
;
mijloc
,
inimă
;
partea
centrală
a
trunchiului
)
ale
cărui
ultime
sensuri
se
explică
prin
localizarea
ideei de putere în
inimă
și prin
echivalență
cu ea, cf. sp.
corazón
„
parte
centrală
”;
de-a
puterea
fi
, adv. (Mold.,
exact
,
întocmai
);
puteri
(var.
împuteri
), vb. (înv., a
întări
, a
fortifica
);
putință
,
s.f. (
posibilitate
,
facultate
;
mijloc
), din lat.
pǒtentia
(Tiktin;
Candrea
; Scriban), sau mai
probabil
cu suf. -
ință,
ca
stăruință
,
adeverință
etc.;
putirință
(var.
puterință
), s.f. (putere,
posibilitate
),
formație
glumeață
și
familiară
,
rezultată
din
contaminarea
lui
putere
cu
putință
;
neputință
,
s.f. (
impotență
,
incapacitate
;
imposibilitate
);
putincios
,
adj. (înv.,
puternic
; înv.,
demn
de,
vrednic
de;
posibil
);
neputincios
,
adj. (
impotent
; înv.,
imposibil
);
puternic
,
adj. (
tare
,
robust
,
potent
;
prepotent
);
neputernic
,
adj. (înv.,
debil
,
incapabil
);
preaputernic
,
adj. (
atotputernic
);
atotputernic
,
adj. (
prepotent
),
atribut
exclusiv
pentru
Dumnezeu
;
puternici
,
vb. (înv., a-și
exercita
puterea
);
puternicie
,
s.f. (
forță
,
tărie
);
atotputernicie
,
s.f. (
omnipotență
);
puternice
,
s.f. pl. (
duhuri
rele
);
împuternici
,
vb. (a da
puteri
; refl., a se
fortifica
);
împuternicire
,
s.f. (
mandat
;
procură
);
împuternicit
,
s.m. (
delegat
;
plenipotențiar
);
răsputea,
vb. (a
face
ceva cu
toată
puterea
);
răsputere
,
s.f. (
toată
forța
). – Din
rom
.
provin
bg.
puteren
(Capidan,
Raporturile
,
230), bg. din Trans.
putere,
puternica
(Miklosich,
Bulg.,
131; Miklosich,
Fremdw.,
121), rut.
puter(j)a
,
rus
.
puternyi,
adj.,
puteruvaty
, vb. (Miklosich,
Wander.,
18;
Candrea
,
Elemente
,
409).
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia putere
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK