răchítă (răchíte),
s.f. –
Numele mai
multor specii de
salcie (
Salix fragilis, S.
incana, S.
viminalis, S.
purpurea). – Var.
richită. Sl.
rakyta (Miklosich,
Slaw. Elem., 42; Cihac, II, 302; Conev 49), cf. bg., sb., cr., slov.
rakita,
ceh.
rakyta, pol.
rokita, mag.
rakottya. – Der.
răchitan, s.m. (
plantă,
Lythrum salicaria);
răchitar, s.m. (
fluturele lui Cossus ligniperda);
răchitiș, s.n. (
mulțime de
răchite);
răchițea, s.f. (
plantă,
Vaccinium oxycoccos);
răchițică, s.f. (
nume de
arbuști,
Epilobium angustifolium, Elaeagnus
angustifolia).
Arichiță, s.f. (
zer),
hapax atestat în Oltenia,
poate fi
același cuvînt cu
răchită, richită și se
explică prin
obiceiul de a pune brînza pe o
împletitură sau un
tipar de răchită, cf. it.
giunco „răchită”,
giuncata „brînză”, fr.
jonchée „
rogojină de răchită” și „brînză” (după Hasdeu, 1643, din lat.
*alicŭla ‹
alica „
secară-
albă;
alac”, cf. P. Papahagi,
Notițe etim. 1 și
DAR; după Diculescu,
Elementele, 453, din lat. *
alicula ‹ gr. *ἀλλιϰύλη, din ἄλλιξ „
tunică”).