RADICÁL, -Ă
adj. I. 1. Din temelie,
complet;
fundamental, de
bază. ♦ (
Despre tratamente, medicamente etc.) Care vindecă
complet.
2. Care
preconizează, care
propagă reforme mari,
acțiuni hotărâtoare.
3. În
termeni tehnici, în
stil neologic.
II. 1. Număr care, ridicat la o putere, dă un alt număr. ♦
Simbol matematic (?), care arată
operația de
extragere de rădăcină.
2. Grup atomic care rămâne neschimbat într-o
reacție chimică și care, obișnuit, nu
există în stare
liberă.
3. (
Lingv.)
Element primitiv,
ireductibil din
punct de vedere
morfologic,
comun mai multor cuvinte care
constituie o
familie și care
conține sensul lexical al cuvântului; rădăcină. [< fr.
radical, it.
radicale, cf. lat.
radicalis <
radix – rădăcină].