Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția randurile definiție dex
randurile
găsește rime pentru
randurile
de-a rândul
loc
. adv.
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia randurile
RÂND,
rânduri
, s.n.
1.
Șir
(
drept
,
aliniat
,
ordonat
) de
lucruri
sau de
ființe
. ♢
Loc
. adv.
De-a
rândul
=
a)
unul
după
altul
,
fără
întrerupere
, în
șir
,
neîntrerupt
,
continuu
,
consecutiv
;
b)
de la un
capăt
la
altul
;
pretutindeni
.
Pe
rând
=
a)
unul
după
altul
,
succesiv
;
b)
de la
unul
la
altul
.
Pe
rând
sau
rând
pe
rând
,
rânduri
-
rânduri
=
treptat
(-
treptat
),
unul
după
altul
.
În
primul
rând
=
înainte
de toate, mai
ales
. ♢ Expr.
A fi în
primele
rânduri
=
a)
a
ocupa
un
loc
de
frunte
într-un
șir
;
b)
a fi în
fruntea
unei
activități
. ♦
Haină
(
încheiată
) la
două
rânduri
=
haină
bărbătească
cu
două
șiruri
de
nasturi
,
unul
pentru
a
încheia
și
unul
ca
garnitură
. ♦
Fiecare
dintre
șirurile
orizontale
de
cuvinte
formând
o
linie
dreaptă
într-un
text
scris
sau
tipărit
. ♢ Expr.
A
citi
printre
rânduri
= a
pricepe
(sau a se
strădui
să
priceapă
) și ceea ce nu se
spune
explicit
într-un
text
scris
. ♦
Șir
de
obiecte
suprapus
altuia
. ♦ (
Rar
) Cat,
etaj
.
2.
Locul
cuvenit
cuiva sau
ocupat
de cineva într-un
șir
sau în
cadrul
unei
activități
;
momentul
indicat
pentru
o
activitate
. ♢
Loc
. adv.
La
rând
=
unul
după
altul
,
potrivit
ordinii
stabilite
sau
momentului
indicat
.
Cu
rândul
= cu
schimbul
;
alternativ
.
De
rând
= de
serviciu
. ♢ Expr.
A
lua
pe cineva la
(sau
după)
rând
= a se
ocupa
de cineva
conform
ordinii
stabilite
sau
cuvenite
.
A ține
(sau
a
păstra
)
rândul
= a
respecta
locul
stabilit
sau
ordinea
stabilită
.
A ține cuiva
rândul
= a
păstra
un
loc
pentru
cineva
lângă
sine
, într-un
șir
.
A
intra
la
rând
= a
începe
să
acționeze
la
momentul
potrivit
, după
ordinea
stabilită
, în
urma
altora
.
(A fi) în
rând
cu cineva
(sau
în
rândul
cuiva)
= (a fi) în
categoria
cuiva,
alături
de cineva; (a fi) pe
aceeași
treaptă
, la
același
nivel
.
A
lăsa
(sau
a
ceda
) cuiva
rândul
= a se
retrage
dintr-un
loc
sau dintr-o
activitate
,
pentru
a
permite
altuia
să
ocupe
locul
sau să
acționeze
.
A fi
(sau
a
veni
)
rândul
cuiva
sau
a
veni
rândul
(
pentru
ceva) = a
sosi
momentul
potrivit
pentru
a se
face
un
lucru
.
La
rândul
meu
(sau
tău
, lui
etc.) =
a)
atunci
când
este
momentul
potrivit
pentru
mine
(sau tine, el etc.); în
urma
altora
într-un
șir
;
b)
din
partea
mea
(sau a
ta
, a lui etc.).
A nu-și da
rând
= a
lucra
de
zor
, a fi
neobosit
; a se
îmbulzi
la
treabă
sau la
vorbă
. (Pop.)
A nu-și
putea
da
rând
cu cineva
= a nu o
putea
scoate
la
capăt
cu cineva.
A da
rând
la...
= a ține
seama
de...
Fără
(de)
rând
=
fără
chibzuință
,
fără
seamăn
.
3.
Cantitate
,
grup
,
număr
care
urmează
după alte
grupuri
de
același
fel
. ♦
Grup
de
obiecte
care
formează
un tot, o
serie
și care se
folosesc
deodată
. ♢
Un
rând
de
case
= un
corp
de
case
. ♦ (
Precedat
de
numerale
sau de
adjective
) Dată,
oară
.
4.
Grup
de
persoane
(sau de
obiecte
) care
formează
un tot
omogen
.
5.
(Înv.)
Categorie
socială
. ♢
Loc
. adv.
De
rând
=
a)
din
popor
,
fără
rang
;
b)
lipsit
de
strălucire
;
comun
,
obișnuit
;
vulgar
.
6.
Obicei
,
rânduială
,
fel
(de a fi, de a
trăi
);
rost
. ♢ Expr.
A
ști
rândul
= a
ști
rânduiala
, a
cunoaște
rostul
,
mersul
treburilor
. (
Reg
.)
Cum
e
rândul
?
=
cum
stau
lucrurile
?
A
umbla
de
rândul
cuiva
= a avea
grijă
de cineva, a
purta
de
grijă
cuiva. – Din sl.
rendŭ
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia randurile
RÂND
s.
1.
(înv. și pop.)
șir
, (livr. înv.)
linie
.
(Un ~ dintr-un
text
.)
2.
(
MIL
.)
șir
, (înv. și
reg
.)
stroi
.
(Un ~ de
ostași
aliniați
.)
3.
v.
convoi
.
4.
șir
,
șirag
, (
reg
.)
ord
,
șar
, (înv.)
rang
.
(Un ~ de
plopi
.)
5.
(înv.)
orânduială
.
(~ într-o
succesiune
.)
6.
v.
tagmă
.
7.
dată, (
reg
.)
vers
.
(În
trei
~
uri
am
fost
la el.)
8.
serie
.
(
Cloșca
scoate
un
nou
~ de
pui
.)
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia randurile
RÂND
s. v.
cat,
ciclu
,
datină
,
etaj
,
fel
,
menstruație
,
nivel
,
obicei
,
period
,
rânduială
,
tradiție
,
uz
,
uzanță
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia randurile
rând
s. n., pl.
rânduri
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia randurile
RÂND ~uri
n.
1)
Grup
de
obiecte
sau de
ființe
aranjate
unele
lângă
altele
în
linie
;
șir
.
Un ~ de
soldați
aliniați
. ♢
Pe ~
în
ordine
succesivă
.
~ pe ~, ~
uri
-~
uri
unii
după
alții
.
În
primul
~
înainte
de toate; mai
ales
.
Haină
la
două
~
uri
haină
bărbătească
cu
două
șiruri
de
nasturi
.
A fi în
primele
~
uri
a) a
ocupa
locul
din
față
într-un
șir
; b) a
ocupa
un
loc
de
frunte
într-un
domeniu
de
activitate
; a fi
fruntaș
.
A
strânge
~
urile
a se
uni
mai
strâns
; a se
consolida
.
De ~
a) din
popor
; b)
obișnuit
;
ordinar
. 2)
Serie
de
cuvinte
care
formează
o
linie
orizontală
într-un
text
;
șir
. ♢
A
citi
printre ~
uri
a
pricepe
și ceea ce nu se
spune
direct
în
text
. 3)
Loc
sau
moment
stabilit
în
cadrul
unei
activități
. ♢
La ~
potrivit
unei
ordini
stabilite
.
Cu ~ul
cu
schimbul
;
alternativ
.
Fără
~
fără
a
respecta
ordinea
stabilită
.
A ține
(sau
a
păstra
) ~ul
a
respecta
locul
ori
ordinea
stabilită
.
La ~ul
meu
în ce
mă
privește
.
În mai
multe
~
uri
de mai
multe
ori. 4)
Succesiune
de
elemente
omogene
;
șir
;
serie
. ♢
A
plânge
cu
zece
~
uri
de
lacrimi
a
plânge
foarte
tare
(de
obicei
pentru
un
lucru
lipsit
de
importanță
). 5)
Ansamblu
de
obiecte
care
formează
un
complet
.
Un ~ de
haine
. 6)
mai
ales
la pl.
Grup
de
persoane
aflate
în
anumite
relații
sau
unite
într-o
organizație
.
În ~
urile
prietenilor
.
♢
(A fi) în ~ cu
oamenii
(sau
cu
lumea
) a fi la
nivelul
tuturor
celorlalți
. 7)
înv
.
Mod
de
desfășurare
a unei
acțiuni
;
rânduială
. ♢
A
ști
~ul
a
cunoaște
mersul
lucrurilor
. /<sl.
rendu
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia randurile
rînd (rấnduri),
s.n. –
1.
Șir
,
linie
. –
2.
Serie
,
grup
. –
3.
Ordine
, în
șir
, dată. –
4.
Ordine
,
clasă
,
categorie
. –
5.
Plebe
,
devălmășie
. –
6.
Regulă
,
normă
,
jalon
.
7.
Menstruație
. –
8.
Temperament
,
tip
. –
9.
Pereche
,
serie
de
obiecte
care
formează
un tot. –
10.
Linie
,
șir
de
cuvinte
. –
11.
Strat
. –
De rînd
,
comun
,
vulgar
. –
De-a rîndul,
în
șir
.
Pe rînd,
în
ordine
. Sl.
rędŭ
„
ordine
” (Miklosich,
Slaw. Elem.,
43; Cihac, II, 313; Byhan 329), cf. bg.,
alb
.
red
, ngr. ἀράδα „
rang
”, mag.
rend
„
ordine
”. – Der.
rîndui,
vb. (a
ordona
; a
determina
, a
stabili
; a
destina
, a
numi
), din sl.
ręditi
, cf.
orîndui
;
rîndaș,
s.m. (
tînăr
,
argat
pentru
treburile
cele
mai
umile
);
rînduitor,
s.m. (
ordonator
,
organizator
);
rîndului,
vb. (
Maram
., a
ordona
), din mag.
rendelni
(
Candrea
);
rînduială,
s.f. (
ordine
;
așezare
,
stabiliment
;
normă
;
regulă
;
ritual
,
ceremonial
);
neorînduială,
s.f. (
dezordine
).
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia randurile
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK