retezá (retéz, át),
vb. –
1. A
scurta, a
tăia, a
tranșa. –
2. A
curăța stupul. – Var.
răteza. Origine îndoielnică. Nici
una din
multele ipoteze prezentate nu este
acceptabilă. Din sl.
rĕzati „a
scurta” (Cihac, II, 310) nu este
posibil din
punct de
vedere fonetic; din sl.
otrĕzati (Crețu 362; Weigand,
BA, II, 258;
Pascu,
Beiträge, 12) nu este mai
simplu. Din lat. *
recaediāre ‹
caedĕre (Pușcariu,
Conv. lit., XXXIX, 305; Pușcariu 1457; REW 7106; Pușcariu,
Dacor., I, 325; Rosetti, I, 171) nu are nici o
probabilitate, cf. Tiktin; lat. *
recidiāre ‹
recidĕre (Giuglea,
Dacor., II, 221)
prezintă aceeași problemă fonetică, care pare
insolubilă.
Alții au
pornit de la lat. *
retundiāre, cf. fr.
rogner (
Candrea,
GS, III, 227;
Candrea); din lat. *
retizāre „a
tăia crengile care atîrnă
deasupra apei”, de la
retae (
Graur,
BL, IV, 110); din gr. αίρετίζω „a
alege” (Scriban), a
cărui explicație semantică pare
deficientă; din sl.
retęzŭ „
zăvor” (Conev 80); toate
aceste ipoteze sînt
neverosimile.
Explicația lui P. Papahagi,
Dunărea, IV, 122-4 (Lozovan 250) nu este
accesibilă. În
cercetarea originii acestui cuvînt,
trebuie să se
țină seamă de
sensul lui
foarte special, acela de „a
tăia potrivind” sau „a
tăia alegînd”,
cum se
face de
exemplu la
tăierea părului, la
curățirea unui
copac etc.
Dacă se ia în
considerație această
nuanță, ne
putem gîndi că nu este o var. a lui *
neteza, din lat. *
nitidiāre „a
curăța nivelînd”; cf.
netezi, care este un der.
interior,
pornind de la
neted. Schimbarea inițialei nu este
clară;
dar coincide cu
cea de la
rîncheza ›
nincheza. Der.
retez, s.n. (
tăiș,
custură;
diametru);
retezătură, s.f. (
tăiere,
tăietură;
unealtă de
marcat vitele).