Definitia secund definitie DEX Online, dictionar roman

secunzi, -de, num. ord., adj., s.n. 1. Num. ord., adj. Care vine imediat după primul în ordinea locului, a timpului sau a rangului; al doilea. ♢ Ofițer secund (și substantivat, m.) = ofițer care îndeplinește funcția de adjunct al unui căpitan de vas. Arbitru secund (și substantivat, m.) = arbitru care ajută pe arbitrul principal în conducerea unei competiții sportive. 2. S.n. Voce care acompaniază o voce primă și care se găsește pe locul al doilea în executarea unei melodii cântate din gură sau dintr-un instrument. – Din fr. second, lat. secundus.

adj., s. 1. adj. (înv.) secundar. (A ocupat locul ~.) 2. s. (MAR.) adjunct. (~ al coman-dantului unei nave.)

num., (persoană) s. m., pl. secúnzi; num. f. sg. secúndă, pl. secúnde

(muz., poligr.) s. n.

Care urmează imediat după primul (loc, timp, importanță, rang etc.); al doilea. /<lat. secundus, fr. second

m. rar Ofițer de marină cu funcția de adjunct al căpitanului unei nave. /<lat. secundus, fr. second

s.m. Ofițer pe o navă imediat inferior căpitanului și care îl poate înlocui pe acesta. [< fr. second, it. secondo, cf. lat. secundus].

s.n. 1. Vocea a doua care acompaniază o voce primă. 2. (Poligr.) Titlu interior al cărților și broșurilor. // s.f. Tiparul de pe a doua față a unei coli de tipar. [< fr. second, it. secondo, cf. lat. secundus].

num. ord. Al doilea. // adj. Care se află imediat după primul. [Pl. -nzi, -de. / cf. lat. secundus, fr. second].

s. v. kilohertz.

definiția secund definiție dex