Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția sfarsitul definiție dex
sfarsitul
găsește rime pentru
sfarsitul
SFÂRȘÍT
1
s.n.
1.
Faptul
de
a (se)
sfârși
;
partea
care
sfârșește
sau cu care se
sfârșește
ceva;
moment
final
;
fine
. ♢
Loc
. adj.
Fără
sfârșit
= care nu se
termină
sau pare că nu se va
termina
niciodată
. ♢
Loc
. adv.
În
sfârșit
= în
cele
din
urmă
, în
fine
.
La
sfârșit
= la
urmă
. ♢ Expr.
A
face
(sau
a pune
)
sfârșit
= a
face
să
înceteze
, a
termina
.
A
lua
sfârșit
= a se
termina
, a se
isprăvi
.
2.
Moarte
. ♢ Expr.
A-și da sfârșitul
(sau
obștescul
sfârșit
) = a
muri
.
3.
(Înv.)
Scop
,
țintă
. [Var.: (
reg
.)
fârșít
s.n.] – V.
sfârși
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia sfarsitul
SFÂRȘÍT
2
, -Ă,
sfârșiți
, -te,
adj.
1.
Care a
fost
dus
până la
capăt
;
terminat
.
2.
Care a
fost
epuizat
,
consumat
.
3.
Istovit
peste
măsură
, cu
puterile
sleite
. – V.
sfârși
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia sfarsitul
SFÂRȘÍT
1
s.n.
1.
Faptul
de
a (se)
sfârși
;
partea
care
sfârșește
sau cu care se
sfârșește
ceva;
moment
final
;
fine
. ♢
Loc
. adj.
Fără
sfârșit
= care nu se
termină
sau pare că nu se va
termina
niciodată
. ♢
Loc
. adv.
În
sfârșit
= în
cele
din
urmă
, în
fine
.
La
sfârșit
= la
urmă
. ♢ Expr.
A
face
(sau
a pune
)
sfârșit
= a
face
să
înceteze
, a
termina
.
A
lua
sfârșit
= a se
termina
, a se
isprăvi
.
2.
Moarte
. ♢ Expr.
A-și da sfârșitul
(sau
obștescul
sfârșit
) = a
muri
.
3.
(Înv.)
Scop
,
țintă
. [Var.: (
reg
.)
fârșít
s.n.] – V.
sfârși
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia sfarsitul
SFÂRȘÍT
2
, -Ă,
sfârșiți
, -te,
adj.
1.
Care a
fost
dus
până la
capăt
;
terminat
.
2.
Care a
fost
epuizat
,
consumat
.
3.
Istovit
peste
măsură
, cu
puterile
sleite
. – V.
sfârși
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia sfarsitul
SFÂRȘÍT
adj.
1.
v.
isprăvit
.
2.
v.
extenuat
.
3.
v.
lihnit
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia sfarsitul
SFÂRȘÍT
s.
1.
v.
terminare
.
2.
v.
capăt
.
3.
v.
încheiere
.
4.
încheiere
, (înv.)
istov
.
(După ~ul
nunții
.)
5.
încetare
,
terminare
, (înv. și
reg
.)
spargere
,
spart
.
(După ~ul
horei
.)
6.
(înv.)
săvârșenie
.
(~ul
zilei
.)
7.
final
,
urmă
.
(A
venit
abia
la ~.)
8.
deznodământ
,
soartă
.
(~ul
bătăliei
s-a
decis
.)
9.
deznodământ
,
epilog
,
final
,
încheiere
, (livr.)
fine
.
(~ul
acțiunii
unui
roman
.)
10.
coadă
,
fine
.
(
Poanta
e
plasată
la ~.)
11.
consumare
,
epuizare
,
isprăvire
,
sfârșire
,
terminare
.
(~ul
tuturor
proviziilor
.)
12.
(fig.)
apus
.
(A
ajuns
la ~ul
vieții
.)
13.
v.
moarte
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia sfarsitul
SFÂRȘÍT
s.
1.
v.
terminare
.
2.
v.
capăt
.
3.
v.
încheiere
.
4.
încheiere
, (înv.)
istov
.
(După ~ul
nunții
.)
5.
încetare
,
terminare
, (înv. și
reg
.)
spargere
,
spart
.
(După ~ul
horei
.)
6.
(înv.)
săvârșenie
.
(~ul
zilei
.)
7.
final
,
urmă
.
(A
venit
abia
la ~.)
8.
deznodământ
,
soartă
.
(~ul
bătăliei
s-a
decis
.)
9.
deznodământ
,
epilog
,
final
,
încheiere
, (livr.)
fine
.
(~ul
acțiunii
unui
roman
.)
10.
coadă
,
fine
.
(
Poanta
e
plasată
la ~.)
11.
consumare
,
epuizare
,
isprăvire
,
sfârșire
,
terminare
.
(~ul
tuturor
proviziilor
.)
12.
(fig.)
apus
.
(A
ajuns
la ~ul
vieții
.)
13.
v.
moarte
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia sfarsitul
SFÂRȘÍT
adj.
1.
v.
isprăvit
.
2.
v.
extenuat
.
3.
v.
lihnit
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia sfarsitul
Sfârșit
≠
început
,
introducere
,
nesfârșit
Dictionar: Dictionar de antonime
|
definitia sfarsitul
Sfârșit
≠
început
,
introducere
,
nesfârșit
Dictionar: Dictionar de antonime
|
definitia sfarsitul
sfârșít
s. n., pl.
sfârșíturi
(și:
sfârșíte
în
loc
.
pe ~
)
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia sfarsitul
sfârșít
s. n., pl.
sfârșíturi
(și:
sfârșíte
în
loc
.
pe ~
)
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia sfarsitul
SFÂRȘÍT ~uri
n.
1)
Partea
cu care se
termină
sau se
încheie
ceva.
~ul
drumului
.
♢
În ~
în
cele
din
urmă
.
La ~
la
urmă
.
A se
apropia
de ~
a fi
aproape
pe
terminate
.
Fără
~
a) care nu se
termină
niciodată
; b)
mereu
;
întruna
; tot
timpul
. 2)
Element
morfologic
variabil
care se
adaugă
la
tema
cuvintelor
flexibile
pentru
a
exprima
forme
sau
paradigme
flexionare
;
terminație
;
desinență
. 3)
Stingere
din
viață
;
moarte
. ♢
A-și da
obștescul
~
a
muri
. /v.
a
sfârși
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia sfarsitul
SFÂRȘÍT ~uri
n.
1)
Partea
cu care se
termină
sau se
încheie
ceva.
~ul
drumului
.
♢
În ~
în
cele
din
urmă
.
La ~
la
urmă
.
A se
apropia
de ~
a fi
aproape
pe
terminate
.
Fără
~
a) care nu se
termină
niciodată
; b)
mereu
;
întruna
; tot
timpul
. 2)
Element
morfologic
variabil
care se
adaugă
la
tema
cuvintelor
flexibile
pentru
a
exprima
forme
sau
paradigme
flexionare
;
terminație
;
desinență
. 3)
Stingere
din
viață
;
moarte
. ♢
A-și da
obștescul
~
a
muri
. /v.
a
sfârși
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia sfarsitul
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK