Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția solea definiție dex
solea
găsește rime pentru
solea
Cuvinte apropiate:
bolea
,
colea
,
colea
,
olea
,
solă
,
solbă
,
solda
,
soldă
,
solea
,
solear
,
solen
,
sotea
,
sulea
LÍMBĂ,
limbi
,
s.f.
I.
Organ
musculos
mobil
care se
află
în
gură
,
servind
la
perceperea
gustului
, la
mestecarea
și la
înghițirea
alimentelor
, la
om
fiind
și
organul
principal
de
vorbire
. ♢ Expr.
A-și
înghiți
limba
=
a)
a
mânca
cu
poftă
;
b)
a se
abține
de a
spune
ceva
nepotrivit
;
c)
a fi
foarte
tăcut
.
A
alerga
(sau a
umbla
) după ceva
(sau
după cineva) cu
limba
scoasă
= a
căuta
cu
orice
preț
să
obțină
sau să
găsească
ceva sau pe cineva de care are
mare
nevoie
.
A
scoate
(sau
a-i
ieși
)
limba
de-un
cot
=
a)
a-și
pierde
respirația
, a
gâfâi
;
b)
a
munci
mult
, a fi
foarte
ostenit
.
A avea
limbă
de
aur
= a avea
darul
de a
vorbi
frumos
,
elocvent
. A
fi cu
limba
(
fagure
) de
miere
= a
vorbi
frumos
,
prietenos
,
amabil
.
A avea
limbă
lungă
sau
a fi
lung
de
limbă
(sau
limbă
lungă
)
= a
vorbi
prea
mult
, a fi
flecar
.
A avea
mâncărime
de
(sau
vierme
la)
limbă
= a fi
limbut
, a nu
păstra
o
taină
.
A fi
slobod
la
limbă
(sau
limbă
slobodă
)
= a
spune
multe
cu
sinceritate
și
fără
prudență
, a
spune
și ce nu
trebuie
.
A-și
scurta
limba
= a
vorbi
mai
puțin
.
A
scurta
(sau a
tăia
, a
lega
)
limba
cuiva
= a
opri
, a
împiedica
pe cineva să
vorbească
.
A
prinde
(la)
limbă
= a
căpăta
curaj
, a
începe
să
vorbească
.
A i se
lua
(sau
a-i
pieri
, a i se
încurca
, a i se
îngroșa
cuiva)
limba
sau a
nu avea
limbă
(de
grăit
)
= a nu avea
curajul
să
vorbească
.
A-și pune
frâu
la
limbă
sau
a-și ține
(sau
băga
)
limba
(în
gură
)
= a se
feri
de a
spune
ceea ce nu
trebuie
, a
tăcea
.
(A avea)
limbă
ascuțită
(sau
rea
, de
șarpe
)
= (a fi)
răutăcios
,
malițios
în tot ce
spune
.
A
înțepa
cu
limba
= a fi
ironic
, a
batjocuri
.
A
trage
pe cineva de
limbă
= a
descoase
pe cineva, a
căuta
să
afle
tainele
cuiva.
A fi cu
două
limbi
sau
a avea mai
multe
limbi
= a fi
mincinos
,
fățarnic
,
prefăcut
.
A-și
mușca
limba
= a
regreta
că a
vorbit
ceea ce nu
trebuia
.
A-i
sta
(sau
a-i
umbla
, a-i
veni
) pe
limbă
= a nu-și
putea
aminti
pe
loc
de ceva
cunoscut
.
II.
1.
Sistem
de
comunicare
alcătuit
din
sunete
articulate
,
specific
oamenilor
, prin care
aceștia
își
exprimă
gândurile
,
sentimentele
și
dorințele
;
limbaj
,
grai
.
2.
Limbajul
unei
comunități
umane
,
istoric
constituită
,
caracterizat
prin
structură
gramaticală
,
fonetică
și
lexicală
proprie
. ♢
Limbă
comună
=
a)
stadiu
în
evoluția
unei
limbi
,
anterior
diferențierii
dialectale
;
b)
koine
. ♦
Fel
de
exprimare
propriu
unei
persoane
, în
special
unui
scriitor
.
3.
Totalitatea
altor
mijloace
și
procedee
(
decât
sunetele
articulate
)
folosite
spre
a
comunica
oamenilor
idei
și
sentimente
.
Limba
surdomuților
.
4.
(Înv. și
reg
.)
Vorbă
,
cuvânt
;
grai
,
glas
. ♢ Expr.
Cu
limbă
de
moarte
= ca
ultimă
dorință
(
exprimată
pe
patul
morții
).
A
lega
pe cineva cu
limbă
de
moarte
= a
obliga
pe cineva (prin
jurământ
) să-ți
îndeplinească
o
ultimă
dorință
,
exprimată
înainte
de
moarte
.
5.
(Înv.)
Prizonier
folosit
ca
informator
asupra
situației
armatei
inamice
.
6.
(Înv. și
arh
.)
Comunitate
de
oameni
care
vorbesc
aceeași
limbă
;
popor
,
neam
,
națiune
.
III.
Nume
dat
unor
obiecte
,
instrumente
etc. care
seamănă
formal
sau
funcțional
cu
limba
(
I
).
1.
Bară
mobilă
de
metal
,
agățată
în
interiorul
clopotului
, care, prin
mișcare
,
lovește
pereții
lui, făcându-l să
sune
.
2.
Fiecare
dintre
arătătoarele
ceasornicului
. ♦
Pendulul
unui
orologiu
.
3.
Obiect
de
metal
, de
os
, de
material
plastic
etc. care
înlesnește
încălțarea
pantofilor
;
încălțător
.
4.
Bucată
de
piele
, de
pânză
etc.
lungă
și
îngustă
, care
acoperă
deschizătura
încălțămintei
în
locul
unde aceasta se
încheie
cu
șiretul
.
5.
Lama
de
metal
a unui
cuțit
, a unui
briceag
etc.
6.
Flacără
de
formă
alungită
. ♦
Fâșie
de
lumină
care
străbate
întunericul
.
7.
Fâșie
lungă
și
îngustă
de
pământ
, de
pădure
etc.
8.
Deschizătură
,
gură
lăsată
la
cotețul
de
pescuit
.
9.
Compuse: (
Bot
.)
limba
-
apei
=
broscariță
;
limba
-
boului
=
plantă
erbacee
acoperită
cu
peri
aspri
și
țepoși
, cu
flori
albastre
,
roz
sau
albe
(
Anchusa
officinalis
);
limba
-
cucului
=
a)
ferigă
mică
cu
rizom
scurt
și
târâtor
, de
obicei
cu o
singură
frunză
penată
compusă
(Botrychium lunaria);
b)
plantă
erbacee
cu
flori
de
culoare
albăstruie
-
liliachie
, care
crește
în
regiunile
subalpine
(
Gentiana
bulgarica);
limba
-
mielului
(sau
mielușelului
)
=
plantă
erbacee
acoperită
cu
peri
aspri
, cu
flori
albastre
sau
albe
;
arăriel
(Borago
officinalis
);
limba
-
oii
–
a)
plantă
erbacee
cu
frunze
dințate
și
spinoase
, cu
flori
purpurii
, care
crește
prin
locuri
umede
și
mlăștinoase
(
Cirsium
canum);
b)
mică
plantă
erbacee
cu
frunzele
dispuse
în
rozetă
și cu
flori
roz
grupate
în
spice
(
Plantago
gentianoides
);
limba
-
peștelui
=
plantă
erbacee
cu
frunzele
verzi
-
albăstrui
și cu
flori
violete
(Limonium
vulgare
);
limba
-
soacrei
=
nume
dat
mai
multor
specii
de
plante
înrudite
cu
cactusul
, cu
tulpina
spinoasă
și
flori
roșii
,
albe
sau
galbene
;
limba
-
șarpelui
=
ferigă
mică
cu
rizomul
lung
, cu o
singură
frunză
, de
formă
ovală
,
răspândită
prin
locurile
umede
, prin
tufișuri
și
păduri
(Ophioglossum vulgatum);
limba
-
vrăbiei
=
plantă
erbacee
cu
tulpina
dreaptă
, cu
frunze
lanceolate
și cu
flori
mici
,
verzui
(Thymelaea passerina);
(Iht.)
limbă
-de-
mare
=
pește
marin
cu
corpul
oval
și
asimetric
, cu
ambii
ochi
situați
pe o
singură
parte
(Solea
nasuta
).
– Lat.
lingua
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia solea
LÍMBĂ
s.
1.
(LINGV.)
(livr.)
idiom
.
(O ~
romanică
.)
2.
(LINGV.)
limba
neogreacă
=
limba
romaică
;
limba
romaică
v.
limba
neogreacă
;
limba
veche
slavă
v.
paleoslavă
;
limbă
ariană
v.
limbă
indo
-
ariană
,
limbă
indo
-
iraniană
;
limbă
indo
-
ariană
=
limbă
ariană
,
limbă
indo
-
iraniană
;
limbă
indo
-
iraniană
=
limbă
ariană
,
limbă
indo
-
ariană
.
3.
v.
limbaj
.
4.
v.
exprimare
.
5.
arătător
, (Transilv.)
manoș
, (prin Transilv.)
mutatău
, (
Ban
.)
țagăr
.
(~ la
ceas
.)
6.
v.
încălțător
.
7.
v.
tăiș
.
8.
v.
cuțit
.
9.
v.
pisc
.
10.
(
reg
.)
gârlici
,
pridvor
,
tindă
. (~
la
plasa
de
pescuit
.)
11.
v.
bucată
.
12.
(
BOT
.;
Phyllocactus
ackermanni
)
(
reg
.)
palmă
.
13.
(
BOT
.)
limba
-
cerbului
(
Scolopendrium
vulgare
)
=
năvalnic
, (
rar
)
scolopendră
, (
reg
.)
iarba
-
ciutei
,
limba
-
vacii
,
limba
-
vecinei
;
limba
-
cucului
(Botrychium lunaria)
= (
reg
.)
colan
,
dragoste
,
iarba
-
dragostei
;
limba
-
mării
=
a)
(
Iberis
semperflorens
)
(
reg
.)
lilicele
(pl.);
b)
(
Iberis
umbellata
)
(
reg
.)
limbușoară
;
limba
-
mielului
(
Borrago
officinalis
)
=
arățel
,
boranță
,
otrățel
;
limba
-
oii
(
Cirsium
canum)
= (
reg
.)
pălămidă
;
limba
-
soacrei
(
Opuntia
)
=
opunția
.
14.
(IHT.)
limbă
-de-
mare
=
a)
(Solea
nasuta
sau
lascaris
)
(
reg
.)
șoarece
-de-
mare
;
b)
(Solea
impar
)
(
reg
.)
glosă
,
șoarece
-de-
mare
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia solea
LÍMBĂ
s. v.
agavă
,
cambulă
,
cordar
,
cuvânt
,
glas
,
grai
,
gură
,
iscoadă
,
întinzător
,
națiune
,
neam
,
popor
,
spion
,
strună
,
tastieră
,
termen
,
voce
,
vorbă
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia solea
límbă
s. f., g.-d.
art
.
límbii
;
pl.
limbi
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia solea
LÍMB//Ă ~i
f
. 1)
Organ
musculos
mobil
,
situat
în
cavitatea
bucală
și
servind
la
mestecarea
,
înghițirea
și
determinarea
gustului
alimentelor
, la
om
fiind
organul
principal
al
vorbirii
. ♢
A-și
mușca
~a
a
regreta
vorbele
spuse
.
A
scoate
~a de un
cot
a) a
gâfâi
de
oboseală
; b) a
lucra
din
greu
.
A
vorbi
în
vârful
~ii
a
rosti
cuvintele
cu un
fonetism
ultraliterar,
hipercorect
.
A avea ~a
lungă
(
a fi
lung
de ~
) a) a avea
înclinație
spre
pălăvrăgeală
; b) a fi
limbut
.
A avea
mâncărime
de ~
a nu fi în
stare
să
păstreze
un
secret
.
A-și pune
frâu
la ~
,
a-și ține ~a (după
dinți
)
a nu
vorbi
ceea ce nu
trebuie
; a
păstra
o
taină
.
~a
oase
n-are
se
zice
despre
cineva, care
vorbește
ceea ce nu
trebuie
.
A
trage
pe cineva de ~
a
descoase
, a
ispiti
pe cineva.
A-i
sta
(
sau
a-i
umbla
, a i se
învârti
, a-i
veni
)
pe ~
a-și
aminti
vag
un
cuvânt
fără
a-l
putea
exprima
.
Pasărea
pe (pre) ~a ei
piere
de
multe
ori
omul
dă de
necaz
,
pentru
că nu
știe
să
tacă
când
trebuie
. 2)
Mijloc
principal
de
comunicare
între
oameni
,
constând
dintr-un
sistem
lexical
organizat
după
anumite
legi
gramaticale
și
având
o
structură
fonetică
specifică
;
limbaj
.
~a unui
popor
.
3)
Limbajul
unei
comunități
umane
constituite
istoricește
. 4)
Totalitate
a
altor
mijloace
de
comunicare
(
decât
sunetele
articulate
) a
sentimentelor
și
ideilor
.
~a
surdomuților
. 5)
Mod
de
exprimare
specific
unui
anumit
domeniu
de
activitate
, unui
anumit
mediu
, unui
anumit
grup
de
vorbitori
sau unei
anumite
persoane
(în
special
a unui
scriitor
);
stil
.
~a
presei
.
~a lui
Creangă
.
♢
(A
spune
ceva) cu ~ de
moarte
(a
spune
ceva) ca
ultimă
dorință
,
exprimată
pe
patul
de
moarte
. 6)
înv.
Prizonier
folosit
pentru
a
obține
informații
despre
armata
inamică
. 7)
înv.
Totalitate
a
oamenilor
trăind
pe
același
teritoriu
,
având
în
comun
o
cultură
, o
tradiție
, o
credință
;
popor
;
neam
. 8)
Orice
obiect
sau
instrument
asemănător
ca
formă
sau
funcție
cu
organul
respectiv
.
~a
clopotului
.
♢
~a
ceasornicului
pendul
al unui
orologiu
.
~ de
încălțat
obiect
de
metal
sau de
plastic
, care
servește
la
încălțat
.
~a
ghetei
bucată
de
piele
care
acoperă
deschizătura
încălțămintei
în
locul
unde se
petrec
șireturile
.
~i de
foc
flăcări
de
foc
alungite
. 9)
Fâșie
lungă
și
îngustă
(de
pământ
, de
pădure
, de
apă
etc.). 10):
~a-
boului
plantă
erbacee
,
acoperită
cu
peri
aspri
și
țepoși
, cu
flori
albastre
,
roz
sau
albe
.
~a-
broaștei
plantă
erbacee
cu
tulpina
dreaptă
,
ramificată
și cu
flori
albe
sau
trandafirii
, ce
crește
prin
locuri
umede
;
limbariță
.
~a-
mielului
plantă
erbacee
,
acoperită
cu
peri
aspri
, cu
flori
albastre
sau
albe
,
folosită
contra
tusei
. 11):
~ -de-
mare
pește
marin
cu
corpul
oval
și
asimetric
, cu
ambii
ochi
situați
pe o
singură
parte
, care
trăiește
mai
mult
acoperit
cu
nisip
. [G.-D.
limbii
] /<lat.
lingua
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia solea
LÍMBĂ
,
limbi
, s.f.
I
.
Organ
musculos
mobil
care se
află
în
gură
și care este pricipalul
organ
de
percepere
a
gustului
;
servește
la
mestecarea
și
înghițirea
alimentelor
,
iar
pentru
om
este și
organul
principal
de
vorbire
.
II. 1.
Principalul
mijloc
de
comunicare
între
membrii
unei
colectivități
,
alcătuit
din
sistemul
gramatical
și
lexical
. ♦
Fel
de
exprimare
propriu
unei
persoane
, în
special
unui
scriitor
. ♦
Totalitatea
altor
mijloace
și
procedee
(în
afară
de
sunetele
articulate
)
folosite
spre
a
comunica
oamenilor
ideile
și
sentimentele
.
Limba
surdo
-
muților
.
2.
Vorbă
,
cuvânt
;
grai
,
glas
.
3.
(Înv. și
arhaic
)
Informație
(
asupra
intențiilor
dușmanului
),
relație
,
veste
,
știre
. ♦
Informator
,
spion
,
iscoadă
.
4.
(Înv. și
arhaic
)
Comunitate
de
oameni
care
vorbesc
aceeași
limbă
.
(II, 1)
;
popor
,
neam
,
națiune
.
III.
Nume
dat
unor
obiecte
,
instrumente
etc. care
seamănă
formal
sau
funcțional
cu
limba
(I). 1).
Bară
mobilă
de
metal
,
agațată
în
fundul
clopotului
, care prin
mișcare
,
lovește
în
pereții
lui, făcându-l să
sune
.
2.
Fiecare
dintre
arătătoarele
ceasornicului
. ♦
Pendulul
unui
orologiu
.
3.
Obiect
de
metal
, de
os
etc. care
înlesnește
încălțarea
pantofilor
;
încălțător
.
4.
Bucată
de
piele
lungă
și
îngustă
, care
acoperă
deschizătura
încălțămintei
în
locul
unde se
încheie
cu
șiretul
.
5.
Lama
de
metal
a unui
cuțit
,
briceag
etc.
6.
Flacără
de
formă
alungită
. ♦
Fâșie
de
lumină
care
străbate
întunericul
.
7.
Fâșie
lungă
și
îngustă
de
pământ
, de
pădure
etc.
8.
Deschizătură
,
gură
lăsată
la
cotețul
de
pescuit
. – Lat.
lingua
(
sensul
„
popor
” (
II 4
) după v.sl.
jenzyk
„
grai
”, „
popor
”).
Dictionar: Dictionarul limbii romane moderne - DLRM
|
definitia solea
SOLÍ,
solésc
,
vb.
IV
. Intranz. (Înv.,
rar
) A
comunica
cuiva ceva printr-un
sol
2
. – Din
sol
2
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia solea
SOLÍ
vb. v.
anunța
,
cere
,
comunica
,
solicita
,
transmite
,
vesti
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia solea
solí
vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl.
solésc
,
imperf. 3 sg.
soleá;
conj. prez. 3 sg. și pl.
soleáscă
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia solea
A SOL//Í ~ésc
intranz. înv.
A da de
știre
prin
soli
. /Din
sol
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia solea
SOLI-
v.
solo
-
.
Dictionar: Dictionar de neologisme - DN
|
definitia solea
SOLI-
elem.
„
unic
,
singular
”. (< fr.
soli
-
, cf.
lat. solus
)
Dictionar: Marele dictionar de neologisme - MDN
|
definitia solea
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK