definiția solitare definiție dex

solitare

găsește rime pentru solitare

Cuvinte apropiate: solitar, splitare

SOLITÁR, -Ă,

solitari, -e, adj., s.n. 1. Adj. Care se găsește singur; izolat, singuratic. ♢ Floare (sau frunză etc.) solitară = floare (sau frunză etc.) care crește singură pe tulpină. ♦ (Despre locuri) Pustiu, neumblat. ♦ (Despre ființe; adesea substantivat) Care trăiește sau căruia îi place să trăiască singur, izolat, departe de societate. 2. S.n. Piatră prețioasă (în special diamant de mare valoare) montată singură la o bijuterie (sau ieșind în evidență într-o montură dintr-un grup de pietre mai mici). – Din fr. solitaire, lat. solitarius.

Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia solitare

SOLITÁR

adj., s. 1. adj. izolat, retras, singur, singuratic, (rar) însingurat, (înv.) retirat, (fig.) sihastru. (Un om ~; trăiește ~.) 2. adj. (BOT.) singur, unic. (Flori ~; frunze ~.) 3. adj. izolat, pribeag, rătăcit, răzleț, singur, singuratic. (Se uita la un nor ~.) 4. s. (înv.) singuratic. (Inel cu un ~ splendid.)

Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia solitare

Solitar

≠ nesolitar

Dictionar: Dictionar de antonime | definitia solitare

solitár

adj. m., pl. solitári; f. sg. solitáră, pl. solitáre

Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia solitare

solitár

s. n., pl. solitáre

Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia solitare

SOLITÁR¹ ~ă (~i, ~e)

1) Care se găsește singur; singuratic; izolat. 2) (despre locuri) Care se află în depărtare; situat departe. Parc ~. 3) (despre ființe) Care trăiește singur; singuratic. /<fr. solitaire, lat. solitarius

Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia solitare

SOLITÁR² ~e

n. Diamant montat singur la o bijuterie sau într-un grup de piese mai mici. /<fr. solitaire, lat. solitarius

Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia solitare

SOLITÁR, -Ă

adj. Singur, singuratic, izolat. ♦ Pustiu, neumblat. ♦ Care trăiește retras; retras, iubitor de singurătate. // s.n. Diamant mare care se montează de obicei la un inel. [Cf. fr. solitaire, it. solitario, lat. solitarius].

Dictionar: Dictionar de neologisme - DN | definitia solitare

SOLITÁR, -Ă

I. adj. (și adv.) singur, singuratic, izolat. ♢ pustiu, neumblat. ♢ (și s.) care trăiește retras; iubitor de singurătate. II. s. n. diamant mare care se montează de obicei la un inel. (< fr. solitaire, lat. solitarius)

Dictionar: Marele dictionar de neologisme - MDN | definitia solitare

Widget WebDex - Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!

Plugin de browser - Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.

Majoritatea definitiilor incluse in acest dictionar explicativ roman online sunt preluate din baza de definitii a DEX Online. Webdex nu isi asuma responsabilitatea pentru faptele ce rezulta din utilizarea informatiilor prezente pe acest site si nu are nici o raspundere cu privire la corectitudinea si coerenta informatiilor prezentate. Dex Online este transpunerea pe internet a unor dictionare de prestigiu ale limbii romane. DEX Online - dictionar explicativ roman este creat si intretinut de un colectiv de voluntari. Definitiile DEX Online sunt preluate textual din sursele mentionate, cu exceptia greselilor evidente de tipar. DEX Online - dictionar explicativ este un proiect distribuit.

Curs valutar