TABÚ
s.n. 1. Ceea ce este
considerat sacru și în
mod sacramental inhibitoriu în
religiile polineziene. ♦ Ceea ce este
sacru și
interzis în toate
formele de
religii primitive și chiar
evoluate. ♦
Situație,
obiect, timp, loc,
persoană,
funcție făcând
obiectul unei credințe sau al unor
practici religioase.
2. (
Fig.)
Interdicție,
prohibiție nejustificată. ♦ (
Fam.)
Persoană de care nimeni nu se poate atinge, care nu poate fi criticată sau atacată,
discutată; lucru,
problemă despre care nu se poate
discuta sau care nu poate fi criticată.
3. Tip de
interdicție de
vocabular care
duce la înlocuirea unui cuvânt cu un altul sau cu o
perifrază metaforică, ori cu o
variantă formală, datorită unor
motive definitie/mistic">mistico-
religioase. [< fr.
tabou, cf. polinez.
tabu –
sacru].