Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția tacere definiție dex
tacere
găsește rime pentru
tacere
Cuvinte apropiate:
facere
,
tăcere
,
tăiere
,
zăcere
A TĂCEA
a
blătui
, a
închide
pliscul
, a
tăcea
ca
mortul
în
păpușoi
, a
trage
fermoarul
, a-și ține
botul
/
gura
.
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane
|
definitia tacere
lumea tăcerii
expr. (
pub
.)
lumea
interlopă
a
traficanților
și a
consumatorilor
de
droguri
.
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane
|
definitia tacere
TACI!
arășel
!, ciocu’
mic
!,
mucles
!, schimschi, șadap!, șarap!,
tacă
-ți
cața
! /
fleanca
! /
leoarba
! /
pliscul
!, ține-ți
clanța
!,
zât
!
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane
|
definitia tacere
TĂCEÁ,
tac
,
vb. II. Intranz.
1.
A nu
vorbi
nimic
, a se
abține
să
vorbească
. ♢
Loc
. adv.
Pe
tăcute
= în tăcere, în
ascuns
. ♢ Expr.
A
tăcea
chitic
(sau
molcom
,
mâlc
, ca
peștele
, ca
pământul
, ca
melcul
)
= a nu
spune
nimic
.
A
tăcea
ca
porcul
în
păpușoi
(sau
în
cucuruz
)
= a
tăcea
spre
a nu se da de
gol
.
Tac
mă
cheamă
= nu
spun
o
vorbă
.
Tace
și
face
,
se
spune
despre
cineva care
acționează
fără
vorbă
multă
sau
despre
cineva care
uneltește
în
ascuns
ceva
rău
.
Tace
și
coace
,
se
zice
despre
cineva care
plănuiește
în
ascuns
o
răzbunare
. ♦ Fig. (
Despre
elementele
naturii
și
despre
lucruri
personificate
) A
sta
în
nemișcare
, a nu se
face
auzit
.
2.
A
înceta
să
vorbească
, să
plângă
, a se
întrerupe
din
vorbă
; a
amuți
. ♢ Expr.
Ia
(sau
ian
)
taci
!
arată
bucuria
sau
neîncrederea
în
cuvintele
cuiva.
Tacă
-ți
gura
sau
taci
din
gură
!
= nu mai
vorbi
!
isprăvește
!
3.
A nu
răspunde
, a nu
riposta
.
4.
A
tăinui
, a
ascunde
; a fi
discret
. ♦ A nu-și
exprima
fățiș
părerea
. – Lat.
tacere.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia tacere
A tăcea
≠ a
grăi
, a
spune
, a
vorbi
, a
zice
Dictionar: Dictionar de antonime
|
definitia tacere
tăceá
vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl.
tac
,
1 pl.
tăcém
,
2 pl.
tăcéți
,
imperf. 3 sg.
tăceá
,
perf. s. 3 sg.
tăcú
;
conj. prez. 3 sg. și pl.
tácă
;
imper. 2 pl.
tacéți
;
part
.
tăcút
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia tacere
A TĂCEÁ tac 1.
intranz.
1) A nu
scoate
nici un
sunet
; a nu
spune
nimic
. ♢
~
chitic
(
sau
molcom
, ca
chiticul
, ca
peștele
, ca
pământul
) a nu
rosti
nici un
cuvânt
.
Taci
și
înghite
nu te
opune
. 2) A
înceta
să
plângă
, să
râdă
sau să
vorbească
. ♢
Tacă
-ți
gura
(sau
taci
din
gură
)!
Termină
odată
! 3)
fig.
A
înceta
de a se mai
manifesta
; a
amuți
.
Vântul
tace
. 2.
tranz.
rar
A ține în
taină
; a nu da pe
față
; a
tăinui
.
~ un
nume
. ~ o
durere
.
[
Sil
.
tă
-
cea
] /<lat.
tacere
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia tacere
tăceá (-ac, -ăcút),
vb. – A nu
vorbi
. – Mr.
tac
. tățeare
, megl.
tac
, tățeari
, istr.
tǫcu.
Lat.
tăcēre
(Pușcariu 1708; REW 8517), cf. vegl.
takar
,
it.
tacere
, prov.
tazer,
fr.
taire.
– Der.
tăcere
, s.f. (
liniște
);
tăcut
,
adj. (
silențios
);
tacit
,
adj., din fr.
tacite
;
taciturn
,
adj., din fr.
taciturne
;
taci
-și’nghite
, s.m. (
varietate
de
gogoși
).
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia tacere
TĂCEÁ,
tac
,
vb. II. Intranz.
1.
A nu
vorbi
nimic
. ♢ Expr.
A
tăcea
chitic
(sau
molcom
, ca
peștele
, ca
pământul
)
= a nu
spune
nimic
.
A
tăcea
ca
porcul
în
păpușoi
(sau
în
cucuruz
) = a
tăcea
spre
a nu se da de
gol
.
Tac
mă
cheamă
= nu
spun
o
vorbă
.
Tace
și
face
,
se
spune
despre
cineva care
acționează
fără
vorbă
multă
sau
despre
cineva care
uneltește
în
ascuns
ceva
rău
.
Tace
și
coace
,
se
zice
despre
cineva care
plănuiește
în
ascuns
o
răzbunare
. ♦ Fig. (
Despre
elementele
naturii
și
despre
lucruri
personificate
). A
sta
în
nemișcare
.
2.
A
înceta
să
vorbească
, a se
întrerupe
din
vorbă
. ♢ Expr.
Ia
(sau
ian
)
taci
!
arată
bucuria
sau
neîncrederea
în
cuvintele
cuiva.
Tacă
-ți
gura
sau
taci
din
gură
!
=
isprăvește
!
3.
A nu
răspunde
, a nu
riposta
.
4.
A
tăinui
, a
ascunde
. ♢ Tranz.
Am
trecut
prin
viață
,
durerile
tăcând
(EFTIMIU). ♦ A nu-și
exprima
fățis
părerea
. – Lat.
tacere.
Dictionar: Dictionarul limbii romane moderne - DLRM
|
definitia tacere
TĂCÉRE,
tăceri
,
s.f.
Faptul
de
a
tăcea
;
p. ext.
liniște
,
calm
,
acalmie
. ♢
Loc
. adv.
În
(sau înv.
întru
) tăcere
=
fără
a
vorbi
;
fără
a se
destăinui
. ♢ Expr.
A
trece
(ceva)
sub tăcere
= a
trece
(ceva) cu
vederea
, a
ascunde
(ceva), a
omite
(în
mod
intenționat
). ♦
Pauză
,
întrerupere
mai
lungă
într-o
discuție
. ♦ Fig.
Indiferență
. ♦ Fig.
Lipsă
de
afirmare
, de
manifestare
;
apatie
,
amorțire
. – V.
tăcea
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia tacere
TĂCÉRE
s., interj.
1.
s. v.
liniște
.
2.
interj. v.
liniște
.
3.
s. v.
muțenie
.
4.
s. v.
întrerupere
.
5.
s. v.
discreție
.
6.
s.
acalmie
,
calm
,
liniște
,
pace
, (înv. și
reg
.)
paos
, (înv.)
lin
,
liniștire
,
molcomire
.
(
Stare
de ~
deplină
în
natură
.)
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia tacere
Tăcere
≠
destăinuire
,
gălăgie
,
larmă
,
mărturisire
,
strigăt
,
țipăt
,
vorbire
,
zgomot
Dictionar: Dictionar de antonime
|
definitia tacere
tăcére
s. f., g.-d.
art
.
tăcérii
;
pl.
tăcéri
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia tacere
TĂCÉR//E ~i
f.
1) v.
A
TĂCEA
.
♢
În ~
fără
a
spune
ceva.
A
trece
sub ~ (ceva)
a
omite
(ceva) în
mod
intenționat
; a
tăinui
; a nu
pomeni
. 2)
Lipsă
de
zgomot
;
liniște
. 3)
Pauză
(mai
lungă
decât
cea
obișnuită
) într-o
conversație
sau într-o
corespondență
. 4)
fig.
Lipsă
de
manifestare
. /v.
a
tăcea
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia tacere
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK