definiția tara definiție dex

tara

găsește rime pentru tara
Cuvinte apropiate: ara, ăra, bara, bară, cara, căra, câră, dara, dară, dâra, dâră, fară, fără, gara, gară, gâra, hara, hâră, iară, mâră, nara, nară, oară, oară, para (s.f.), para (elem. de comp.), para (vb.), pară, păra, pâră, pâră, rara, săra, săra, sără, tabă, tacă, tagă, tagă, taka, tala, tală, tana, tană, tapa, tapă, tar, tara, tarab, tarac, taraf, taraj, taran, tarar, taraș, tarat, tară, tarbă, tarcă, tare, tarf, targă, tarla, taro, tars, tartă, tarță, tarz, tasa, tasă, tată, tață, tava, tavă, taxa, taxă, tăia, tăr, tărâm, tărâș, tărca, târă, târâi, târâș, târât, târfă, târg, târî, târlă, târmă, târn, târnă, târsă, târș, târș, târșă, târtă, târț, teară, tera, teră, tiară, tira, tora, tura, tură, țară, țâră, vara, vară, vară, văra, zară

TARÁ

s.f. v. tară1.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia tara

TARÁ

s.f. v. tară1.
Dictionar: Dictionar de neologisme - DN | definitia tara

TARÁ2

, taréz, vb. I. Tranz. A efectua o tarare. – Cf. fr. tarer.
Dictionar: Aceasta sursa include definitii ale unor cuvinte de uz curent care nu exista in nici unul din celelalte dictionare | definitia tara

a avea o față de drum de țară

expr. a fi ridat
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane | definitia tara

a da sfară / sfoară-n țară

expr. a lansa un zvon, a da de știre.
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane | definitia tara

a fi țăran / de la țară

expr. (vulg.) a fi bădăran / mojic; a fi răuvoitor.
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane | definitia tara

APĂ TÁRE

s. v. acid azotic, acid nitric.
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia tara

ápă táre

s. f. + adj.
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia tara

BURUIANĂ-DE-ȚÁRĂ

s. v. năfurică.
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia tara

chior în țara orbilor

expr. (peior.) mai bun decât alții în condițiile unei concurențe foarte slabe.
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane | definitia tara

GRÂU TÁRE

s. v. ghircă.
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia tara

jargoane de popă de țară

expr. povestiri sau întâmplări știute de toată lumea.
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane | definitia tara

TÁRĂ1

, tare, s.f. 1. Dara. 2. Nume dat unor greutăți nemarcate formate din diferite bucăți de metal sau de sticlă, care se întrebuințează la diferite cântăriri de laborator. 3. (Mil.) Denumire pentru caracteristicile fizico-chimice de bază ale pulberii (3). [Var.: tará s.f.] – Din ngr. tára.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia tara

TÁRĂ2

, tare, s.f. Defect fizic sau moral (ereditar); meteahnă. – Din fr. tare.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia tara

TÁRĂ

s. dara. (~ unei mărfi.)
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia tara

TÁRĂ

s. v. cusur, defect, deficiență, imperfecțiune, insuficiență, lacună, lipsă, meteahnă, neajuns, păcat, scădere, slăbiciune, viciu.
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia tara

táră

(dara, meteahnă) s. f., g.-d. art. tárei; pl. táre
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia tara

TÁR//Ă2 ~e

f. pop. Defect (fizic sau moral) congenital. [G.-D. tarei] /<fr. tare
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia tara

TÁR//Ă1 ~e

f. 1) v. DARA. 2) Ansamblu de greutăți în formă de alice folosite pentru cântăriri în laborator. [G.-D. tarei] /<ngr. tára
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia tara

TÁRĂ2

s.f. Defect (fizic sau moral) ereditar; meteahnă, cusur, deficiență. [Cf. fr. tare, it. tara].
Dictionar: Dictionar de neologisme - DN | definitia tara

TÁRĂ1

s.f. Greutatea unui vehicul sau a ambalajului unei mărfi, al unui obiect etc.; dara. [Var. tará s.f. / < ngr. tara].
Dictionar: Dictionar de neologisme - DN | definitia tara

TÁRĂ1

s. f. greutatea unui vehicul sau a ambalajului unei mărfi, al unui obiect etc.; dara. (< fr., ngr. tara)
Dictionar: Marele dictionar de neologisme - MDN | definitia tara

TÁRĂ2

s. f. defect (fizic sau moral) ereditar; meteahnă, cusur, deficiență. (< fr. tare)
Dictionar: Marele dictionar de neologisme - MDN | definitia tara

târă

s.f. (reg.) cărăruie în pădure.
Dictionar: Dictionar de arhaisme si regionalisme - DAR | definitia tara

TÂRÎ́,

târăsc, vb. IV. 1. Tranz. A mișca un lucru (greu) dintr-un loc în altul, trăgându-l pe jos; a trage după sine cu sila un om, un animal. ♢ Expr. A târî barca pe uscat = a trăi greu. ♦ A lua, a purta, a duce cu sine. ♦ Fig. A îndemna, a împinge spre ceva (reprobabil); a antrena. 2. Refl. A merge, a înainta cu greu atingând pământul cu genunchii, cu coatele, cu burta; (despre animale) a înainta prin mișcări specifice, cu trupul lipit de pământ. ♦ A merge încet, a înainta cu greu, abia mișcându-și picioarele. 3. Refl. (Despre obiecte care atârnă) A atinge pământul cu partea de jos, a se freca de pământ. – Din sl. trĕti.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia tara

TÂRÎ

vb. 1. a târâi, a târșâi, a trage, (reg.) a tăgârța. (A ~ ceva după sine.) 2. (rar) a se târșâi, (Mold.) a se tăbârci. (Se ~ până la tranșee.) 3. (pop.) a mâna. (Oltul îl ~ la vale.) 4. a antrena, a împinge. (Îl ~ în acțiuni nesăbuite.)
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia tara

TÂRÎ

vb. v. distruge, nimici, potopi, prăpădi, sfărâma, zdrobi, zvânta.
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia tara

târî́

vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. târăsc, imperf. 3 sg. târá; conj. prez. 3 sg. și pl. târáscă
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia tara

A SE TÂR//Î mă ~ăsc

intranz. 1) (despre persoane sau despre animale) A se mișca greu, cu trupul lipit de pământ. ♢ ~ în fața cuiva a manifesta servilism față se cineva. 2) (despre oameni) A merge încet, cu greu, abia ducându-și picioarele; a se tăbârci. 3) (despre obiecte care atârnă) A se freca de pământ (în timpul mișcării). /<sl. trĕti
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia tara

A TÂR//Î́ ~ăsc

tranz. 1) (obiecte sau ființe) A face să se miște, ducând cu greu (după sine); a trage. ♢ ~ (sau a trage) barca pe uscat a trăi foarte greu. ~ pe cineva în noroi a face să comită fapte reprobabile; a compromite. 2) A face să se târască. /<sl. trĕti
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia tara

tîrî (tîrắsc, tîrît),

vb. – 1. A tîrîi pe pămînt, a trage după sine. – 2. A înșfăca, a înhăța. – Var. tîrîi, tîri, întîri. Sl. trĕti, trą „a freca” (Cihac, II, 411; Tiktin), cf. sb. trti, ceh. triti. Pentru semantism, trebuie să se pornească de la ideea de „a freca pămîntul”; pentru fonetism, cf. pîrî. – Der. tîrîie-brîu, s.m. (zdrențăros, golan); tîrîș (Mold., tîrîiș), adv. (pe jos); tîrîș, s.n. (buștean sau sarcină de lemne transportată prin tîrîre); tîrî(i)tor,adj. (care se tîrăște); tîrîtoare, s.f. (reptilă, unealtă de pescuit pentru a se scufunda); tîrîtură, s.f. (tîrîre, acțiunea de a tîrî; femeie stricată); tîrlan, s.m. (buștean, lemn), cuvînt rar, apare la Sandu-Aldea; tîrlie, s.f. (derdeluș), ultimele cuvinte, cu l expresiv, sînt proprii Munt.
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER | definitia tara

Țára de Foc

s. pr. f.
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia tara

Țára Româneáscă

(Muntenia) s. pr. f.
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia tara

ȚÁRĂ

, țări, s.f. I. 1. Teritoriu locuit de un popor organizat din punct de vedere administrativ și politic într-un stat; p.ext. stat. ♢ Expr. Țara lui Cremene (sau a lui Papură-Vodă) = loc fără stăpân, unde fiecare face ce-i place, fără să dea seamă cuiva. (Fam.) Te joci cu țara în bumbi? formulă prin care se atrage atenția cuiva că greșește atunci când subestimează o persoană sau o problemă. A plăti (cât) un colț de țară = a valora foarte mult. A pune țara la cale = a) a conduce, a administra o țară; b) (ir.) a discuta o chestie importantă (de ordin politic) fără a avea competența necesară; p. ext. a discuta multe și de toate. (Pop.) A se duce la țară (sau în țări) = a se duce în lume. Țara e largă = ești liber să faci ce vrei, să pleci unde vrei. La colț de țară sau la mijloc de masă și la colț de țară = într-un loc ferit de primejdii. Peste nouă (sau șapte) mări (și) peste nouă (sau șapte) țări = foarte departe. A ajunge (sau a se face, a rămâne) de poveste în țară = a i se duce cuiva vestea, a ajunge de pomină. (Fam.) A sta prost (sau rău) cu țara = a nu avea bani. Țara nimănui = a) (în basme) țară fără stăpân; b) spațiu neocupat de armate între două fronturi de luptă; zonă neutră. ♦ (Intră în denumirea unor state sau ținuturi) Țara Românească, Țările de Jos. ♦ (În vechea organizare politică și administrativă a României) Provincie. 2. Regiune, ținut, teritoriu. ♦ Șes. 3. Locul în care s-a născut sau trăiește cineva; patrie. 4. (În opoziție cu oraș) Mediu rural, sat. ♢ Loc. adj. De (sau de la) țară = de la sat; rural. II. 1. Locuitorii unei țări (I 1); popor; națiune; p. ext. oameni, lume. ♢ Expr. A afla târgul și țara = a afla toată lumea. A se pune cu țara = a intra în conflict cu toată lumea. 2. (Înv.) Populație de la sate; țărănime. [Var.: (înv.) țeáră s.f.] – Lat. terra.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia tara

ȚÁRĂ

s. 1. v. stat. 2. v. putere. 3. v. patrie. 4. (IST.) (Mold.) câmp, ocol. (~ Făgărașului.) 5. v. popor.
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia tara

țáră

s. f., g.-d. art. țării; pl. țări
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia tara

ȚÁR//Ă țări

f. 1) Teritoriu locuit de un popor organizat din punct de vedere administrativ și politic. ~ industrial-agrară. ♢ A trece peste mări și țări a face un drum foarte departe. ~a lui Cremene loc unde domnește anarhia. A pune ~a la cale a discuta chestiuni majore fără a avea competența necesară. ~a nimănui a) comunitate dezorganizată; b) zonă neutră (între două armate inamice). 2) Totalitate a locuitorilor unui astfel de teritoriu. ♢ A se pune cu ~a a intra în conflict cu toată lumea. A afla târgul și ~a a afla toată lumea. 3) Loc unde s-a născut și trăiește o persoană; patrie; baștină. 4) fig. Teritoriu de mare întindere având anumite caracteristici specifice (de climă, de relief, resurse economice); meleag; ținut; regiune. ♢ La ~ la sat. De ~ rural. [G.-D. țării] /<lat. terra
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia tara

țáră (țắri),

s.f. – 1. Stat. – 2. Patrie. – 3. Cîmp. – 4. Popor, lume. – Var,. înv. țeară. Mr. țară „pămînt”, megl. țară. Lat. tĕrra (Pușcariu, 1712; REW 8668), cf. vegl. tyarra, it., port., prov., cat. terra, fr. terre, sp. tierra. Pentru evoluția semantică izolată din rom., cf. Șeineanu, Semasiol., 184 și Balotă, R. hist., 1937, p. 61-9. – Der. țăran, s.m. (sătean); țărancă, s.f. (săteancă); țărăncuță, s.f. (țărancă tînără; Arg. bilet de 500 lei), ultimul sens, datorită efigiei sale; țărănatic, adj. (înv., rustic); țărănesc, adj. (de țară, rustic); țărănește, adv. (rustic); țărăni, vb. refl. (a trăi ca la țară); țărănie, s.f. (stare de țăran); țărănoi, s.m. (țărani, mulțime de țărani); țărănism s.n. (mișcare și partid politic, fondat de Ion Mihalache în 1918); țărănist, adj. (membru al partidului țărănesc român); țărînă (var. țăr(i)nă, țerină), s.f. (pămînt, ogor, arătură), de la țară cu suf. -ină ‹ sl. -ino (Tiktin; der. din lat. terrῑna, propusă de Pușcariu 1714; Iordan, Dift., 115 și REW 8672, este mai puțin probabilă). – Din rom. provine rut. cara „mulțime” (Miklosich, Wander., 10; Candrea, Elemente, 403), pol. cara (Miklosich, Wander., 13), rut., rus. caranin „cultivator” (Vasmer, III, 282).
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER | definitia tara

Țările de Jos

s. pr. f. pl.
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia tara

ȚẤRĂ

s.f. (Pop.) Ruptură, zdreanță. ♢ Loc. adj. și adv. O țâră = puțin, nițel. ♢ Expr. A se face țâră = a) a se rupe, a se face bucăți; b) a se ghemui de frică. – Et. nec.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia tara

ȚÂRĂ

s. v. fărâmă, fir, jerpelitură, pic, picătură, pișcătură, ruptură, strop, zdreanță.
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia tara

țâră

s. f., pl. țâre
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia tara

ȚÂRĂ

f. pop. : O ~ a) o cantitate foarte mică; puțin de tot; un pic; oleacă; nițel; b) o clipă; un moment. /Din țâr
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia tara

VÂNTURĂ-ȚÁRĂ

s. v. aventurier.
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia tara

vântură-țáră

s. m. invar.
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia tara
Widget WebDex - Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser - Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Majoritatea definitiilor incluse in acest dictionar explicativ roman online sunt preluate din baza de definitii a DEX Online. Webdex nu isi asuma responsabilitatea pentru faptele ce rezulta din utilizarea informatiilor prezente pe acest site si nu are nici o raspundere cu privire la corectitudinea si coerenta informatiilor prezentate. Dex Online este transpunerea pe internet a unor dictionare de prestigiu ale limbii romane. DEX Online - dictionar explicativ roman este creat si intretinut de un colectiv de voluntari. Definitiile DEX Online sunt preluate textual din sursele mentionate, cu exceptia greselilor evidente de tipar. DEX Online - dictionar explicativ este un proiect distribuit.


Curs valutar