Definitia testament definitie DEX Online, dictionar roman

TESTAMÉNT,

testamente, s.n. 1. Act juridic unilateral, revocabil cât timp testatorul este în viață, prin care cineva își exprimă dorințele ce urmează a-i fi împlinite după moarte, mai cu seamă în legătură cu transmiterea averii sale. ♢ Testament olograf = testament scris în întregime, datat și semnat de testator. Testament autentic = testament întocmit de către un funcționar de stat, cu formalitățile cerute de lege. 2. (În sintagmele) Vechiul Testament = parte a Bibliei cuprinzând textele referitoare la credințele religioase și la viața poporului evreu (până la nașterea lui Cristos). Noul Testament = parte a Bibliei cuprinzând Evangheliile și alte scrieri religioase (de după nașterea lui Cristos). – Din lat. testamentum, fr. testament.

Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia testament

TESTAMÉNT

s. (JUR.) 1. (înv.) diată, tocmeală. (Bun lăsat prin ~.) 2. testament mistic = testament secret; testament secret v. testament mistic.

Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia testament

TESTAMÉNT

s. v. lege, legislație.

Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia testament

testamént

s. n., pl. testaménte

Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia testament

TESTAMÉNT ĕ

n. 1) Act juridic unilateral, personal, revocabil până la moartea autorului, în care o persoană își formulează dispozițiile (cu privire la avere) care urmează a fi îndeplinite după moartea sa. ♢ Vechiul Testament prima parte a Bibliei care cuprinde textele religioase de până la nașterea lui Isus Hristos. Noul Testament a doua parte a Bibliei care conține textele religioase de după nașterea lui Isus Hristos. 2) fig. Operă a unui artist, care constituie expresia supremă a mentalității și artei sale. /

Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia testament

testamént (-te),

s.n. – Act juridic ce cuprinde dorințele cuiva după moarte. Lat. testamentum (sec. XVII). – Der. testa, vb., din fr. tester; testamentar, adj., din fr. testamentaire; testator, adj., din fr. testateur.

Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER | definitia testament

TESTAMÉNT

s.n. Act prin care cineva își exprimă ultimele dorințe, dispunând asupra felului cum va fi împărțită averea după moartea sa. [Pl. -te, -turi. / < lat. Testamentum, cf. fr. testament].

Dictionar: Dictionar de neologisme - DN | definitia testament