definiția tipa definiție dex

tipa

găsește rime pentru tipa
Cuvinte apropiate: lipa, lipă, pipa, pipa, pipă, ripa, ripă, stipa, tapa, tapă, tijă, tină, tip, tip, tipa, tipaj, tipar, tipă, tipăi, tipi, tiplă, tipo, tipsă, tira, tisă, tiva, tiză, țipa, țipă

TÍPA

interj. (Repetat) Cuvânt care imită zgomotul produs de cineva care umblă desculț sau pășește foarte ușor. – Onomatopee.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia tipa

tipa/tipa-típa

interj.
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia tipa

TIP,

(1, 2, 3) tipuri, (4) tipi, s.m. 1. S.n. Obiect care reprezintă modelul pe baza căruia se produc alte obiecte de același fel; prototip. 2. S.n. Individ, exemplar, obiect, fenomen care întrunește anumite trăsături reprezentative, esențiale pentru un grup întreg de indivizi, de exemplare, de obiecte etc. de același fel. ♦ Spec. Personaj din literatură sau din artă care întrunește, în modul cel mai expresiv, trăsăturile, caracterele esențiale ale indivizilor din categoria (socială sau psihologică) pe care o reprezintă. ♦ Totalitatea caracterelor distinctive fundamentale ale unui grup, ale unei familii, ale unei rase etc. ♦ Caracter distinctiv; particularitate. 3. S.n. Soi3, fel, gen, categorie. 4. S.m. (Fam.) Individ, ins. – Din fr. type, lat. typus.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia tipa

TIP

s. v. chip, față, figură, individ, ins, om, persoană.
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia tipa

tip

(ins) s. m., pl. tipi
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia tipa

TIP1 ~i

m. 1) depr. Persoană care trezește o atitudine negativă; om excentric; individ; subiect. 2) Persoană de o mare originalitate; om care iese din comun prin comportamentul său original. /<lat. typus, ngr. tipós, fr. type
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia tipa

tip (-puri),

s.n. – Individ, personaj. Fr. type, cf. tipos. – Se folosește în limbajul familiar ca m. (pl. tipi) pentru a indica pe un individ necunoscut, uneori cu nuanță depreciativă, cf. sp. tipejo. Este dubletul lui tipă, s.f. (literă tipografică), din it. tipo.
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER | definitia tipa

TIP

s.n. 1. Formă sau model căruia îi corespunde o anumită grupă de obiecte sau de fenomene. ♦ Model, exemplar, eșantion. ♦ Specie. 2. Exemplar care are toare caracterele și prețul unui produs pus în vânzare. 3. Formă exemplară la care se pot referi o serie de alte exemplare cu caractere comune. 4. Schemă ideală, exemplificatoare a unei categorii de persoane, ființe sau lucruri. 5. Fizionomie caracteristică a unei definitie/rasă">rase, a unei populații etc. // s.m. 1. Individ care întrunește anumite trăsături caracteristice pentru un grup, o rasă etc. 2. Plantă ale cărei caractere formează trăsăturile esențiale ale unei specii. 3. (Fam.) Persoană de o mare originalitate. ♦ (Peior.) Individ. 4. Personaj care întrunește trăsăturile comune, caracteristice tuturor indivizilor din categoria pe care o reprezintă. // Element secund de compunere savantă cu semnificația „exemplar”, „model”, „imprimat”, „matriță”. [< fr. type, it. tipo, lat. typus – caracter, gr. typos – model].
Dictionar: Dictionar de neologisme - DN | definitia tipa

TIP1

I. s. n. 1. model, formă căreia îi corespunde o anumită grupă de obiecte sau de fenomene; model original după care se efectuează obiecte de același fel; prototip. 2. individ, exemplar care întrunește anumite trăsături caracteristice pentru un grup, o rasă etc. ♢ totalitatea caracterelor distinctive esențiale ale unui grup, ale unei rase, familii etc. ♢ caracter distinctiv, particularitate. ♢ exemplar ale cărui caractere constituie trăsăturile esențiale ale unei specii, familii etc. de plante sau de animale. II. s. m. f. 1. personaj care întrunește trăsăturile comune, caracteristice tuturor indivizilor din categoria pe care o reprezintă. 2. (fam.) persoană de mare originalitate; individ, ins. (< fr. type, lat. typus)
Dictionar: Marele dictionar de neologisme - MDN | definitia tipa

TÍPĂ

s. v. individă.
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia tipa

TÍPĂ

s.f. 1. (Fam.; peior) Tipesă. 2. (Rar) Literă de tipar pentru imprimare. [< tip + -ă, cf. fr. type].
Dictionar: Dictionar de neologisme - DN | definitia tipa

ȚIPÁ1,

țip, vb. I. Intranz. 1. (Despre oameni) A striga cu glas tare și ascuțit (de durere, de spaimă); a zbiera. ♦ A vorbi cu glas ridicat; a-și manifesta față de cineva nemulțumirea, enervarea, mânia prin vorbe răstite; a se răsti la cineva. ♦ A scoate sunete stridente, asurzitoare dintr-un instrument muzical. 2. (Despre animale) A scoate strigăte specifice puternice, ascuțite. 3. Fig. (Despre culori sau obiecte colorate) A face o impresie neplăcută (din cauza intensității sau a stridenței nuanțelor); a bate la ochi. – Et. nec.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia tipa

ȚIPÁ2,

țip, vb. I. Tranz. (Reg.) 1. A arunca, a azvârli. ♦ Spec. A arunca de pe sine o haină, un obiect de îmbrăcăminte etc. 2. A scoate, a da afară. 3. A alunga, a goni. – Et. nec.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia tipa

ȚIPÁ

vb. 1. v. striga. 2. a răcni, a striga, a urla, a zbiera, (reg.) a țivli, (Transilv.) a puhăi, (Transilv. și Maram.) a țipoti, (fam. fig.) a se sparge. (~ de durere.) 3. a răcni, a striga, a urla, v. vocifera. 4. v. răsti. 5. v. chiui.
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia tipa

ȚIPÁ

vb. v. alunga, arunca, azvârli, depărta, goni, izgoni, îndepărta, lepăda, zvârli.
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia tipa

A țipa

≠ a șopti
Dictionar: Dictionar de antonime | definitia tipa

țipá

(a striga, a arunca) vb., ind. prez. 1 sg. țip, 3 sg. și pl. țípă
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia tipa

A ȚIPÁ țip

intranz. 1) (despre ființe) A scoate țipete; a răcni; a striga. ~ de durere. 2) A vorbi pe un ton ridicat; a-și manifesta nemulțumirea sau mânia prin vorbe răstite; a striga; a vocifera. ~ la copii. /Orig. nec.
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia tipa

țípă

, țípe, s.f. (reg.) fluier din coajă de salcie; fluier la cimpoi.
Dictionar: Dictionar de arhaisme si regionalisme - DAR | definitia tipa
Widget WebDex - Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser - Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Majoritatea definitiilor incluse in acest dictionar explicativ roman online sunt preluate din baza de definitii a DEX Online. Webdex nu isi asuma responsabilitatea pentru faptele ce rezulta din utilizarea informatiilor prezente pe acest site si nu are nici o raspundere cu privire la corectitudinea si coerenta informatiilor prezentate. Dex Online este transpunerea pe internet a unor dictionare de prestigiu ale limbii romane. DEX Online - dictionar explicativ roman este creat si intretinut de un colectiv de voluntari. Definitiile DEX Online sunt preluate textual din sursele mentionate, cu exceptia greselilor evidente de tipar. DEX Online - dictionar explicativ este un proiect distribuit.


Curs valutar