TORÉNT
s.n. Apă de munte cu
debit variabil, care curge
impetuos peste creste în urma ploilor mari sau după topirea
bruscă a zăpezilor; puhoi, șuvoi. ♦
Formă de
relief care ia naștere ca urmare a
acțiunii apelor
torențiale. ♦ (
Fig.) Șuvoi, șiroi,
năvală. ♦
În torent = din belșug. [Pl.
-nte, (s.m.)
-nți. / < fr.
torrent, it.
torrente, lat.
torrens].