TUR
s.n. 1. Mișcare circulară sau
liniară pe un
traseu oarecare, cu
revenire la
punctul de plecare,
turație (2); ;
tură1 (2). ♦
Tur-retur =
dus și întors, plecare și sosire;
tur de orizont =
observare succesivă a
diferitelor puncte caracteristice din
jurul unui
punct; (
fig.) privire de
ansamblu asupra unei
probleme;
tur de pistă = zbor pe un
traseu dreptunghiular,
executat în
jurul aerodromului. ♦
A trage primul tur de manivelă = a începe
turnarea unui
film. ♦ Plimbare scurtă, raită. ♦ (
Liv.)
Acțiune care cere îndemânare,
agilitate, putere. ♦
Tur de forță =
efort,
întreprindere îndrăzneață.
2. (
Sport) Parte dintr-un
campionat cuprinzând jumătate din
totalul etapelor. ♦ Întrecere
sportivă, mai ales de
ciclism, în care se
parcurge un
circuit pe ditanță lungă.
3. (
Tehn.)
Mișcare circulară în
jurul unui
ax.
4. (
La jocul de cărți)
Ciclu de jocuri în care fiecare
partener distribuie cărțile, pe
rând. [Pl.
-ruri, -re. / < fr.
tour, cf. lat.
turnus –
instrument pentru întors].