definiția urî definiție dex

urî

găsește rime pentru urî
Cuvinte apropiate: auri, cri, euri, gri, guri, muri, nuri, ori, suri, tri, udi, ui, uli, uni (elem. de comp.), uni (verb), uni (adj.), upi, ur, ura, ura, ură, urbi, urdi, urg, uric, uric, urie, urî, urm, urni, uro, urs, ursi, urui, urui, urzi, uti, uvi, uzi

URÎ,

urăsc, vb. IV. 1. Tranz. A avea un puternic sentiment de antipatie, de dușmănie împotriva cuiva sau a ceva; a nu putea suferi pe cineva sau ceva. 2. Refl. impers. (Construit cu dativul) A se plictisi, a se sătura de ceva sau de cineva. ♢ Expr. A i se urî cu viața = a nu mai dori să trăiască. – Lat. *horrire (= horrere, horrescere).
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia urî

URÎ

vb. 1. v. dușmăni. 2. v. plictisi.
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia urî

A (se) urî

≠ a (se) îndrăgi, a (se) iubi
Dictionar: Dictionar de antonime | definitia urî

urî́

vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. urăsc, imperf. 3 sg. urá; conj. prez. 3 sg. și pl. uráscă
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia urî

A URÎ́ urăsc

tranz. (persoane, stări de lucruri etc.) A trata cu ură; a nu putea suferi (din aversiune sau din dușmănie). ♢ ~ de moarte a dușmăni cumplit. /<lat. horrire
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia urî

A SE URÎ́ mă urăsc

intranz. 1) A se afla în relații de dușmănie (cu cineva). 2) (construit cu dativul) A se plictisi foarte tare. ♢ A i ~ cu viața a nu mai dori să trăiască. /<lat. horrire
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia urî

urî (-rắsc, -ît),

vb. – 1. A dușmăni, a antipatiza puternic. – 2. (Refl.) A se plictisi, a se sătura de cineva sau de ceva. – Mr. urăscu, urîre. Lat. hŏrrescĕre, vulg. *hŏrrῑre (Pușcariu 1823; Densusianu, GS, II, 21; REW 4185), cf. alb. uren (Phlippide, II, 644). – Der. ură, s.f. (dușmănie, aversiune; plantă, Gymnadenia conopea); urîcios (var. uricios), adj. (antipatic, nesuferit; ursuz, arțăgos); urîciune (var. uriciune, Mold. urăciune), s.f. (înv., ură, aversiune; plictiseală, urît; stîrpitură, avorton; hidoșenie); urît, adj. (desfigurat, oribil, hidos; repugnant, josnic); urîtor, adj. (care urăște); urîți, vb. (a sluți); urîțenie, s.f. (hidoșenie). Din rom. provine rut. urytnyi „urît” (Candrea, Elemente, 409).
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER | definitia urî
Widget WebDex - Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser - Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Majoritatea definitiilor incluse in acest dictionar explicativ roman online sunt preluate din baza de definitii a DEX Online. Webdex nu isi asuma responsabilitatea pentru faptele ce rezulta din utilizarea informatiilor prezente pe acest site si nu are nici o raspundere cu privire la corectitudinea si coerenta informatiilor prezentate. Dex Online este transpunerea pe internet a unor dictionare de prestigiu ale limbii romane. DEX Online - dictionar explicativ roman este creat si intretinut de un colectiv de voluntari. Definitiile DEX Online sunt preluate textual din sursele mentionate, cu exceptia greselilor evidente de tipar. DEX Online - dictionar explicativ este un proiect distribuit.


Curs valutar