várză (vérze),
s.f. –
1. (Înv.)
Verdeață,
zarzavat. –
2. Plantă leguminoasă din
familia cruciferelor. –
3. (Arg.)
Tutun. – Mr.
vearză „
verdeață”,
verza „varză”, megl.
vęrdză, istr.
vęrzę. Lat. *
vĭrdia, în
loc de
vĭrĭdia (
Diez, I, 442; Koerting 10216; Șeineanu,
Semasiol., 198; Pușcariu 1863; REW 9367), cf. it.
sverza (
mil.,
ven.
verza, calabr.
verdza), sp.
berza, port.
verça. Der.
vărzare (mr.
virdzare), s.f. (Mold.,
plăcintă cu varză și
ceapă), pe care
Pascu, I, 183,
îl crede der. de la un lat. *
vĭrdiaria;
vărzui, vb. (a
agita, a
rupe, a
distruge; a
furnica, a
mișuna), în Olt. și Trans.,
pentru al
cărui semantism cf.
foaie „
frunză” ›
a foi „a
mișuna”;
spală-varză, s.f. (
poltron,
laș,
fricos). – Din
rom. pare să
provină sb.
vrza, vrzina (
Candrea,
Elementele, 406).