Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția vina definiție dex
vina
găsește rime pentru
vina
Cuvinte apropiate:
bina
,
bină
,
cina
,
cină
,
dină
,
fină
,
gină
,
hină
,
ina
,
ină
,
kina
,
lina
,
mina
,
mină
,
nina
,
oină
,
ovina
,
ovină
,
pină
,
rină
,
șină
,
tină
,
uină
,
vấna
,
vană
,
văina
,
vâna
,
vână
,
venă
,
via
,
via
,
vică
,
vida
,
vilă
,
vin
,
vina
,
vinar
,
vinaț
,
vinaț
,
vină
,
vinca
,
vini
,
vino
,
vint
,
vira
,
visa
,
vită
,
viță
,
viva
,
viza
,
viză
,
voină
VÍNA
s. f.
instrument
muzical
indian
dintr-un
baston
de
bambus
cu 4 (7)
coarde
metalice
întinse
pe
scăunașe
înalte
, cu un
sunet
dulce
obținut
prin
ciupire
. (< fr.
vina
)
Dictionar: Marele dictionar de neologisme - MDN
|
definitia vina
a avea pe vino-ncoa’
expr.
a fi
frumos
/
atrăgător
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane
|
definitia vina
APĂ VÍE
s. v.
acid
azotic
,
acid
nitric
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia vina
argínt-viu
s. n.,
art
.
argíntul
-
viu
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia vina
așa mai vii de acasă
expr.
acum
ești
rezonabil
/
credibil
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane
|
definitia vina
beli-mi-ai venit!
expr. (vulg., glum.)
bine
ai
venit
!
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane
|
definitia vina
cine a băut apă de la boierul ăsta mai vine și mai bea
prov. (deț.)
cine
a
fost
o dată la
pușcărie
va
reveni
acolo
.
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane
|
definitia vina
CONTEMPLARE VÍE
s. v.
intuiție
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia vina
DU-TE-VÍNO
s. (pop.)
treapăd
.
(
Era
un ~
continuu
.)
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia vina
du-te-víno
s. n.
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia vina
e pevine
expr. (glum.)
vine
imediat
!;
trebuia
să
apară
din
clipă
-n
clipă
!
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane
|
definitia vina
FOC VÍU
s. v.
zona
zoster
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia vina
INTUIRE VÍE
s. v.
intuiție
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia vina
nou-venít
adj. m., s. m., pl.
nou
-
veníți
,
art
.
nou
-
veníții
;
f. sg.
nou
-
venítă
, g.-d.
art
.
nou
-
venítei
, pl.
nou
-
veníte
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia vina
OPERĂ VÍE
s. v.
carenă
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia vina
VENÍ,
vin
,
vb.
IV
. Intranz.
1.
A se
deplasa
înspre
persoana
care
vorbește
sau
despre
care se
vorbește
; a se
apropia
de un
loc
, de o
așezare
;
p. ext.
a
merge
, a
trece
pe
lângă
sau printr-un
anumit
loc
. ♢ Expr.
Du
-te-
vino
subst. =
mișcare
,
circulație
intensă
,
neîntreruptă
și în
ambele
sensuri
.
Vino
-ncoace
subst. =
a
)
farmec
,
drăgălășenie
,
atracție
irezistibilă
;
b
) (
rar
)
ademenire
,
ispită
,
păcat
. ♦ A
merge
împreună
cu cineva sau în
urma
cuiva. ♢ Expr. (Pop.)
A
veni
după cineva
= a se
căsători
cu cineva. ♦ A
intra
(în
locul
, în
spațiul
unde se
află
vorbitorul
). ♢ Expr. (Pop.)
A
veni
în
slujbă
= a se
angaja
, a
intra
în
slujba
cuiva. ♦ (
Despre
ape
) A
curge
(la
vale
); a
inunda
, a se
revărsa
. ♢ Expr. (Pop.)
A
veni
mare
= a-și
ridica
mult
nivelul
, a se
umfla
, a
crește
, a se
revărsa
. ♦ A se
deplasa
la
suprafața
apei
dintr-un
punct
mai
îndepărtat
către
unul
mai
apropiat
. ♦ A
merge
, a se
deplasa
, a
zbura
prin
aer
dintr-un
punct
mai
îndepărtat
către
unul
mai
apropiat
. ♦ A
năvăli
asupra
sau
împotriva
cuiva.
2.
A
sosi
, a
ajunge
undeva
sau la cineva (
pornind
dintr-un
punct
anumit
). ♢ Expr.
A
veni
pe
lume
= a se
naște
. ♦ (
Despre
obiecte
) A fi
adus
,
trimis
,
expediat
de cineva, de
undeva
. ♦ (
Despre
publicații
) A
sosi
periodic
undeva
, a fi
difuzat
. ♦ (
Despre
zgomote
,
cuvinte
,
mirosuri
etc.) a
ajunge
(până) la
persoana
care
vorbește
sau la
ființa
despre
care se
vorbește
ori într-un
loc
determinat
.
3.
A se
duce
în
vizită
(sau în
treacăt
la cineva sau
undeva
, a
trece
pe la cineva; a se
prezenta
;
p. ext.
a
apărea
, a se
ivi
. ♢ Expr.
A-i
veni
(cuiva)
lacrimile
= a
plânge
sau a fi
gata
să
plângă
.
A-i
veni
(cuiva)
în
(sau
prin
)
minte
(sau
cap
) = a se
gândi
dintr-o dată la ceva, a-și
aminti
de ceva.
Ce-i
vine
cuiva pe
limbă
= ce
exprimă
cineva
spontan
și
fără
discernământ
într-un
moment
de
surescitare
.
Cum
(sau
ce
)
îi
vine
cuiva la
gură
= cu
termeni
ireverențioși
, cu
definitie
/insult">
insulte
.
4.
A
urma
după
altcineva
sau după
altceva
; a
succeda
. ♢ Expr.
Anul
(sau
luna
,
săptămâna
etc.)
ce
vine
=
anul
(sau
luna
,
săptămâna
etc.) care
urmează
imediat
după
cea
în
curs
. ♦ A
urma
în
grad
sau în
rang
după...; a fi
situat
pe o
anumită
treaptă
într-o
ierarhie
, după...
5.
A-și avea
originea
; a
proveni
, a
purcede
; a
izvorî
; a se
trage
(din..); a
deriva
. ♦ A
decurge
(ca o
consecință
).
6.
A
sosi
în
locul
unde
trebuie
să se
afle
, unde se
cuvine
să fie, unde este
așteptat
. ♢ Expr. (
Așa
sau
acum
)
mai
vii
de-
acasă
=
începi
să
înțelegi
, să
fii
mai
conciliant
, mai
îngăduitor
.
A-i
veni
mintea
la
cap
(sau
la
loc
) = a se
potoli
, a se
cuminți
.
A-i
veni
(cuiva)
inima
la
loc
sau
a-și
veni
în
fire
= a se
calma
, a se
liniști
.
A-i
veni
(cuiva)
numele
= a
muri
(
undeva
,
departe
). (În
imprecații
)
Veni
-ți-
ar
numele
!
7.
(
Despre
așezări
,
locuri
,
construcții
) A fi
situat
într-un
anumit
loc
sau într-o
anumită
poziție
. ♦ A
ajunge
până la...; a
atinge
.
8.
A se
vedea
, a se
pomeni
, a
ajunge
într-o
anumită
poziție
,
situație
,
stare
. ♢ Expr.
A
veni
în
nas
= a
cădea
(cu
fața
în
jos
).
A-i
veni
(cuiva)
nu
știu
cum
, se
spune
când
cineva se
află
într-o
situație
neplăcută
,
jenantă
,
penibilă
.
A
veni
la
putere
= a
prelua
puterea
politică
într-o
țară
.
A
veni
vorba
de
(sau
despre
)
cineva
sau
ceva
= a
ajunge
cu
discuția
la un
anumit
subiect
.
A
veni
la
vorba
(sau
la
cuvântul
, la
spusele
)
cuiva
= a
recunoaște
(prin
desfășurarea
ulterioară
a
lucrurilor
) că
prevederile
cuiva (cu care nu a
fost
de
acord
) s-au
adeverit
, că
sfaturile
pe care
le
-a
dat
(
fără
a fi
definitie
/urma">
urmate
) au
fost
bune
.
Vorba
vine
,
se
spune
despre
o
afirmație
care nu
corespunde
realității
.
Cum
vine
asta ?
se
spune
pentru
a-și
arăta
nedumerirea
sau
nemulțumirea
în
legătură
cu ceva.
9.
(
Despre
întâmplări
,
evenimente
,
fenomene
) A se
produce
, a se
întâmpla
, a avea
loc
. ♦ (
Despre
unități
de
timp
) A
sosi
(în
succesiune
normală
). ♢ Expr. (Pop.)
Vine
un
an
(de
când
...)
= se
împlinește
un
an
(de
când
...).
A-i
veni
cuiva
ceasul
= a
sosi
pentru
cineva
momentul
decisiv
sau
moartea
.
10.
(
Despre
gânduri
,
sentimente
,
senzații
etc.) A
cuprinde
, a pune
stăpânire
, a
preocupa
pe cineva. ♢ Expr.
A-i
veni
(cuiva)
toți
dracii
= a se
înfuria
, a se
mânia
.
Ce ți-a
venit
(
să
sau
de
)? se
spune
când
cineva
face
un
lucru
ciudat
,
nepotrivit
,
nesăbuit
.
Cum
îi
vine
(cuiva) =
cum
îi
place
,
cum
vrea
,
cum
îi
convine
.
A-i
veni
(cuiva)
la
îndemână
(sau
la
socoteală
) = a-i
conveni
, a-i fi pe
plac
.
11.
(
Despre
încălțăminte
,
îmbrăcăminte
) A fi pe
măsura
cuiva, a se
potrivi
;
p. ext.
a-i
ședea
cuiva
bine
(sau
rău
). ♦ (Înv., în
construcții
negative
) A se
potrivi
, a
cadra
.
12.
A-i
reveni
sau a i se
cuveni
cuiva ceva (de
drept
, printr-o
împărțeală
etc.). ♦ A
reprezenta
rezultatul
unei
măsurători
, al unui
calcul
.
13.
(Pop.) A se
afla
într-o
anumită
legătură
de
dependență
, de
rudenie
etc. (cu cineva). [Prez. ind. și:
viu
] – Lat.
venire
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia vina
VENÍ
vb.
1.
v.
ajunge
.
2.
v.
sosi
.
3.
v.
lua
.
4.
v.
apropia
.
5.
v.
întoarce
.
6.
v.
intra
.
7.
v.
înfățișa
.
8.
v.
pofti
.
9.
v.
năvăli
.
10.
v.
izvorî
.
11.
v.
face
.
12.
v.
situa
.
13.
a-i
ajunge
, (
reg
.) a-i
bate
.
(
Iarba
îi ~ până la
mijloc
.)
14.
a
ajunge
, (
reg
.) a
scăpa
.
(A ~ la
putere
.)
15.
v.
cuprinde
.
16.
v.
năzări
.
17.
v.
surveni
.
18.
v.
deriva
.
19.
a i se
potrivi
, (Transilv.) a i se
vâji
.
(
Pantoful
îi ~.)
20.
v.
potrivi
.
21.
v.
costa
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia vina
VENÍ
vb. v.
angaja
, avea,
băga
,
cadra
,
cădea
,
cântări
,
conveni
,
corespunde
,
costa
,
cuveni
,
decurge
,
face
, fi,
intra
,
încadra
,
înțelege
,
învoi
,
merge
,
potrivi
,
preface
,
proveni
,
reieși
,
reveni
,
rezulta
,
schimba
,
tocmi
,
transforma
,
urma
,
vârî
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia vina
A veni
≠ a (se)
duce
, a
pleca
Dictionar: Dictionar de antonime
|
definitia vina
vení
vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl.
vin
,
1 pl.
vením
,
imperf. 3 sg.
veneá
;
conj. prez. 3 sg. și pl.
vínă;
imper. 2 sg.
víno
;
ger
.
venínd
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia vina
A VENÍ vin
intranz.
1)
(
despre
oameni
,
animale
,
vehicule
etc.)
A se
mișca
, apropiindu-se de
ținta
mișcării
.
~
spre
casă
. 2)
(
despre
persoane
,
vehicule
,
fenomene
ale
naturii
)
A fi într-un
anumit
loc
după
parcurgerea
unei
distanțe
; a
sosi
; a
ajunge
.
Trenul
a
venit
în
gară
.
♢
~ la
spartul
târgului
a
sosi
prea
târziu
.
~ cu
sufletul
la
gură
(
sau
într-un
suflet
) a
veni
în
fuga
mare
.
A-i ~
ceasul
a
muri
. 3) A se
întoarce
, a
reveni
la
locul
de mai
înainte
.
Păsările
vin
la
cuiburile
lor
. 4)
A-și avea
originea
; a
proveni
. 5)
(
despre
îmbrăcăminte
,
încălțăminte
)
A se
potrivi
bine
; a fi pe
măsura
cuiva.
Pantofii
îi
vin
bine
.
6)
(
despre
ape
)
A
ajunge
până la o
înălțime
oarecare
. 7)
(
despre
sunete
,
zgomote
etc.)
A
ajunge
la
urechea
cuiva. /<lat.
venire
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia vina
vení (vin, -ít),
vb. –
1.
A
merge
către
, a se
apropia
de. –
2.
A
sosi
. –
3.
A se
prezenta
, a
face
o
vizită
. –
4.
A se
învoi
, a
cădea
la
învoială
. –
5.
A
așeza
, a
potrivi
. –
6.
A se
afla
, a fi
situat
. –
7.
A
purcede
, a
proveni
. –
8.
A se
umfla
, a
crește
apa
unui rîu. –
9.
A se
potrivi
. –
10.
A
izvorî
, a
emana
. –
11.
A
trece
, a se
transmite
. –
12.
A
interesa
, a
privi
. –
13.
A se
produce
, a se
face
. –
14.
A se
deștepta
, a se
manifesta
. –
15.
A avea
dispoziție
, a avea
chef
. –
16.
A se
petrece
, a se
întîmpina
. –
17.
A
surveni
, a
ataca
. –
18.
A
ieși
. –
19.
(
Popular
, cu
după
) A
accepta
o
tînără
în
căsătorie
. – Mr.
vin
, vińu, vinit, vinire,
megl.
vin
(iri),
istr.
viru.
Lat.
venῑre
(Pușcariu 1887; REW 9200), cf. vegl.
vener
,
it.
venire
,
prov., fr., sp.
venir,
cat.
vindre,
port
.
vir
.
– Der.
venire
,
s.f. (
venită
;
sosită
);
venit
,
s.n. (
venire
;
sosire
; cîștig,
rentă
);
venitură
,
s.f. (
aluviune
;
venetic
);
viitor
,
adj. (care
vine
; s.n.,
timpul
care
urmează
prezentului
), var. înv.
viitoriu,
format
pornind
de la subj.
să
viu
, să
vie
,
ca
puitor
‹
pune
;
viitorime
,
s.f. (
posteritate
);
viitorie
, s.f. (înv.,
viitor
);
viitură
,
s.f. (
venire
;
umflare
,
creștere
apei
). – Din
rom
.
provine
rut.
wenit
„
rentă
” (Miklosich,
Wander.,
20). Der. neol.
conveni
,
vb., v. mai
sus
;
contraveni
,
vb.;
contravenți(un)e
, s.f.;
deveni
,
vb.;
interveni
,
vb.;
intervenți(un)e,
s.f.;
preveni
,
vb.;
preveniență,
s.f. (
atenție
);
prevenit
,
s.m. (
acuzat
);
prevenitor
,
adj. (
atent
);
preventiv
,
adj.;
prevențiune
,
s.f. (
închisoare
preventivă
);
proveni
,
vb.;
proveniență
,
s.f.;
supraveni
,
vb.;
reveni
,
vb.
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia vina
VENI-
v.
venă
.
Dictionar: Dictionar de neologisme - DN
|
definitia vina
VÍNĂ,
vini
,
s.f.
Faptă
care
constituie
o
abatere
de la ceea ce este (
considerat
)
drept
sau
bun
;
greșeală
,
vinovăție
;
păcat
;
culpă
. ♢
Loc
. adj.
De vină
=
vinovat
,
responsabil
.
Fără
vină
=
nevinovat
; (
rar
,
despre
lucruri
,
manifestări
)
ireproșabil
,
perfect
. ♢
Loc
. conj.
Din vina...
= în
urma
greșelii
înfăptuite
de...; din
cauza
, din
pricina
... ♢ Expr. (Pop.)
Bată
-l vina!
exprimă
o
mustrare
cu o
nuanță
de
simpatie
.
A da
(sau
a
arunca
, a pune) vina pe cineva
(sau
pe ceva)
sau
asupra
cuiva
ori (
reg
.)
a
băga
(cuiva)
vină
= a
învinovăți
, a
învinui
(pe cineva sau ceva).
A
face
cuiva o vină din
(sau
pentru
) ceva
= a
considera
drept
greșeală
o
faptă
a cuiva.
A
cădea
în vină
= a se
face
vinovat
de ceva. ♦
Spec
.
Faptă
pedepsită
de
lege
;
infracțiune
;
delict
;
crimă
. – Din sl.
vina.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia vina
VÍNĂ
s.
1.
abatere
,
culpabilitate
,
culpă
,
eroare
,
greșeală
,
păcat
,
vinovăție
, (livr.)
eres
, (
rar
)
prihană
, (înv. și
reg
.)
teahnă
, (
reg
.)
greș
, (Olt., Munt. și Mold.)
ponos
, (înv.)
cusur
,
săblaznă
,
scandal
,
smintă
,
sminteală
, (fig.)
rătăcire
, (înv. fig.)
rătăceală
.
(~ lui e de
gravitate
minoră
.)
2.
v.
reproș
.
3.
v.
infracțiune
.
4.
v.
delict
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia vina
Vină
≠
inocență
Dictionar: Dictionar de antonime
|
definitia vina
vínă
s. f., g.-d.
art
.
vínii
;
pl.
vini
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia vina
VÍN//Ă ~i
f.
1)
Încălcare
a unei
legi
sau
norme
morale
. ♢
De ~
vinovat
.
Fără
~
nevinovat
.
Din ~a cuiva
(
sau
a ceva
) din
cauza
cuiva (sau a ceva).
Bată
-l ~a!
se
spune
celui pe care
îl
dojenești
cu o
nuanță
de
simpatie
.
A-și
ispăși
~a
a-și
ispăși
greșeala
. 2)
Faptă
care
prezintă
pericol
social
;
infracțiune
. 3)
Stare
a celui
vinovat
de ceva;
vinovăție
;
culpabilitate
. [G.-D.
vinii
] /<sl.
vina
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia vina
vínă (-ni),
s.f. –
1.
Culpă
,
delict
. –
2.
Greșeală
,
eroare
. Sl.
vina
„
acuzație
” (Miklosich,
Slaw. Elem.,
17; Cihac, II, 457). – Der.
vinovat
,
adj. (
culpabil
,
inculpat
), din sl.
vinovatŭ
;
nevinovat
,
adj. (
inocent
);
(în)
vinovăți
,
vb. (a
acuza
, a pune pe
seama
, a
culpabiliza
);
vinovăție
,
s.f. (
culpabilitate
);
vinovăție
, s.f. (
culpabilitate
);
nevinovăție
,
s.f. (
inocență
).
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia vina
VÍNO
interj.
hai
!,
haide
!, (înv.)
ni
!
(
Vino
încoace
!)
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia vina
VINO-NCOÁCE
s. v.
sex
-appeal.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia vina
vino-ncoáce
s. n.
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia vina
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK