Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția germanica definiție dex
germanica
găsește rime pentru
germanica
Cuvinte apropiate:
germancă
,
germanic
,
germanica
,
germaniza
CĂTÍNĂ,
cătini
, s.f.
Numele
a
două
specii
de
arbuști
spinoși:
a)
cătină
roșie
,
cu
frunze
mici
în
formă
de
solzi
, cu
flori
roz
sau
albe
și cu
fructe
roșii
,
cultivat
ca
gard
viu
;
tamariscă
(
Tamarix
ramosissima
)
;
b)
cătină
albă
,
cu
frunze
înguste
,
lanceolate
,
argintii
, cu
flori
mici
cafenii
și cu
fructe
galbene
-
portocalii
(
Hippophaë rhamnoides
). –
Probabil
lat.
catena
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia germanica
CĂTÍNĂ
s.
(
BOT
.)
1.
(
Lycium
vulgare
)
(
rar
)
licină
, (
reg
.)
răchișoară
,
zaharică
.
2.
(
Lycium
halimi-
folium
)
(Bucov.)
răchișoară
.
3.
(
Tamarix
sau
Myrica
germanica) (
rar
)
tamariscă
.
4.
cătină
roșie
(
Tamarix
ramosissima
)
=
tamariscă
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia germanica
cătínă
s. f., g.-d.
art
.
cătínii
;
pl.
cătíni
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia germanica
CĂTÍN//Ă ~i
f.
Arbust
spinos
cu
frunze
înguste
și
fructe
lunguiețe
galbene
-
roșietice
,
cultivat
ca
gard
viu
. /<lat.
catena
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia germanica
CIORÓI
,
cioroi
, s.m.
1.
Bărbătușul
ciorii
.
2.
Epitet
dat
unui
om
brunet
,
oacheș
;
cioară
.
3.
Nume
dat
mai
multor
plante
erbacee
cu
flori
galbene
dispuse
în
capitule
și cu
fructe
achene
(
Inula
)
. –
Cioară
+ suf.
-
oi
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia germanica
CIORÓI
s.
(
BOT
.;
Inula
germanica
și
salicina
)
(
reg
.)
cioroinic
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia germanica
CIORÓI
s. v.
corb
,
rom
,
țigan
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia germanica
ciorói
s. m., pl.
ciorói
,
art
.
cioróii
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia germanica
CIORÓI ~
m
.
Bărbătușul
ciorii
. /
cioară
+ suf. ~
oi
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia germanica
FIRICÍCĂ,
firicele
,
s.f.
Plantă
erbacee
cu
peri
lânoși
,
frunze
lanceolate
și
flori
strânse
mănunchi
la
vârful
tulpinii
(
Filago
germanica).
–
Fir
+ suf.
-icică.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia germanica
FIRICÍCĂ
s. v.
granat
,
spilcuță
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia germanica
FIRICÍCĂ
s.
(
BOT
.;
Filago
germanica)
(
reg
.)
cenușie
,
lânăriță
,
mucedător
,
mucezea
,
mucezeală
,
mucezică
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia germanica
firicícă
s. f., g.-d.
art
.
firicélei
;
pl.
firicéle
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia germanica
GERMÁNIC, -Ă,
germanici
, -ce
, adj. Care
aparține
sau care este
caracteristic
germanilor
și
popoarelor
înrudite
cu
germanii
,
privitor
la
germani
și la
popoarele
înrudite
cu ei. ♢
Limbi
germanice
=
grup
de
limbi
indo
-
europene
vorbite
în
centrul
și în
nordul
Europei,
extinse
cu
vremea
și în alte
regiuni
.
Popoare
germanice
=
denumire
a unor
triburi
vechi
din care se
trag
germanii
,
englezii
,
scandinavii
etc.
Filologie
germanică
=
studiul
limbilor
și al
literaturilor
germanice
. – Din fr.
germanique
, lat.
germanicus
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia germanica
GERMÁNIC
adj. v.
german
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia germanica
germánic
adj. m., pl.
germánici
;
f. sg.
germánică,
pl.
germánice
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia germanica
GERMÁNI//C ~că (~ci, ~ce)
Care
aparține
germanilor
sau
popoarelor
înrudite
cu
germanii
;
propriu
acestor
popoare
.
♢
Limbi
~ce
grup
de
limbi
indo
-
europene
vorbite
de o
serie
de
popoare
din
centrul
și din
nordul
Europei.
Popoare
~ce
familie
de
popoare
cuprinzând
vechile
triburi
din care își au
originea
germanii
,
englezii
,
scandinavii
etc.
Filologie
~că
filologie
care are
drept
obiect
de
studiu
limbile
,
literaturile
și
culturile
popoarelor
germanice
. /<fr.
germanique
, lat.
germanicus
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia germanica
GERMÁNIC, -Ă
adj.
propriu
germanilor
. o
limbi
če =
grup
de
limbi
indo
-
europene
vorbite
în
centrul
și
nordul
Europei. (< fr.
germanique
, lat.
germanicus
)
Dictionar: Marele dictionar de neologisme - MDN
|
definitia germanica
indo-germánic
adj. m.
germanic
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia germanica
ÍRIS,
(
I
)
irisuri
, s.n., (
II
)
iriși
, s.m.
I.
S.n.
1.
Membrană
circulară
,
colorată
a
ochiului
,
situată
înaintea
cristalinului
, în
mijlocul
căreia
se
găsește
pupila
.
2.
Diafragmă
cu
diametru
variabil
,
folosită
la
instrumentele
optice
pentru
a
regla
fasciculul
de
lumină
care
pătrunde
în
instrument
.
II.
S.m. (
Bot
.)
Stânjenel
. – Din fr., lat.
iris
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia germanica
ÍRIS
s.
I.
(
BOT
.)
1.
v.
stânjenel
.
2.
(
Iris
germanica)
stânjen
,
stânjenel
, (
reg
.)
ceapă
,
cocoș
,
cocoșel
,
crin
,
lilie
,
lilion
,
paparigă
,
sabie
,
spetează
,
stânjeniță
,
tulipan
,
coada
-
cocoșului
,
cosița
-
fetelor
,
floare
-
vânătă
,
frunză
-
lată
,
iarbă
-
lată
.
3.
(
Iris
variegata
)
stânjen
,
stânjenel
, (
reg
,)
lilion
păsăresc
.
II.
(ANAT.)
(pop.)
arcul
ochiului
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia germanica
íris
(
bot
.) s. m., pl.
íriși
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia germanica
íris
(anat., fiz.) s. n., pl.
írisuri
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia germanica
ÍRIS
1
~uri
n.
Membrană
colorată
a
ochiului
situată
între
cornee
și
cristalin
(în
mijlocul
căreia
se
găsește
pupila
). /<lat., fr.
iris
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia germanica
ÍRIS
2
íriși
m.
1)
Plantă
erbacee
decorativă
cultivată
pentru
florile
sale
mari
, de
diferite
culori
, și
folosită
în
farmaceutică
,
parfumerie
;
stânjenel
. 2)
Floare
a unei
astfel
de
plante
. /<fr.
iris
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia germanica
ÍRIS
s.m.
Plantă
erbacee
perenă
cu
frunze
lungi
și cu
flori
mari
,
violete
,
albe
sau
galbene
; (
pop.
)
stânjenel
. [< fr.
iris
].
Dictionar: Dictionar de neologisme - DN
|
definitia germanica
ÍRIS
s.n.
1.
(
Liv.
)
Curcubeu
,
spectru
solar
.
2.
Membrană
colorată
circulară
a
ochiului
așezată
între
cornee
și
partea
anterioară
a
cristalinului
,
străbătută
de
pupilă
.
3.
Diafragmă
a unor
aparate
optice
, care are în
centru
un
orificiu
cu
diametru
variabil
. [< fr.
iris
, lat.
iris
].
Dictionar: Dictionar de neologisme - DN
|
definitia germanica
JÁLE
1
s.f.
1.
Tristețe
,
mâhnire
,
durere
adâncă
;
jelanie
(
2
). ♢
Loc
. adj.
De
jale
=
trist
,
jalnic
, de
plâns
;
plin
de
dor
. ♢
Loc
. adv.
Cu
jale
= cu
amărăciune
,
dureros
,
jalnic
.
2.
(Înv.)
Doliu
. [Var.: (
reg
.)
jéle
s.f.] – Din sl.
žalĩ.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia germanica
JÁLE
2
s.f.
Nume
dat
mai
multor
plante
din
familia
labiatelor
(
Salvia
);
spec
.
mic
arbust
cu
tulpina
semilemnoasă
,
aromată
, cu
frunze
opuse
, cu
flori
albastre
,
violete
,
galbene
sau
albe
,
cultivat
ca
plantă
ornamentală
și
medicinală
,
salvie
(
Salvia
officinalis
).
– Din magh.
zsálya.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia germanica
JÁLE
s.
1.
dezolare
, (pop.)
jelanie
, (înv. și
reg
.)
tângă
, (înv.)
jalet
.
(
Om
plin
de ~.)
2.
v.
tristețe
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia germanica
JÁLE
s. v.
doliu
,
linariță
,
salvie
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia germanica
JÁLE
s.
(
BOT
.)
1.
(
Salvia
officinalis
)
jaleș
,
salbie
,
salvie
, (
reg
.)
șerlai
.
2.
(
Salvia
silvestris
)
coada
-
vacii
, (
reg
.)
brăileanca
(
art
.),
corovatic
,
jaleș
,
năduf
,
sălvie
de
pădure
.
3.
(
Stachys
germanica)
jaleș
, (
reg
.)
pavăză
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia germanica
jále
(
tristețe
;
plantă
) s. f., g.-d.
art
.
jálei
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia germanica
JÁLE
1
f.
Stare
sufletească
apăsătoare
cauzată
de o
pierdere
irecuperabilă
, de o
situație
disperată
etc.;
durere
sufletească
adâncă
;
jelanie
.
Cântec
de ~.
[G.-D.
jalei
] /<sl.
žali
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia germanica
JÁLE
2
f.
Plantă
semilemnoasă
, cu
flori
albastre
,
violete
,
galbene
sau
albe
,
cultivată
ca
plantă
etero
-
uleioasă
,
medicinală
sau
decorativă
;
salvie
. /<
ung
.
zsálya
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia germanica
JÁLEȘ,
jaleși
,
s.m.
1.
Gen
de
plante
erbacee
din
familia
labiatelor
, cu
frunze
mari
,
opuse
,
dințate
și cu
florile
viu
colorate
(
Salvia
);
plantă
care
face
parte
din acest
gen
.
2.
Plantă
erbacee
meliferă
din
familia
labiatelor
, cu
frunze
ovale
și cu
flori
purpurii
dispuse
în
spice
(
Stachys
germanica).
–
Jale
2
+ suf.
-eș.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia germanica
JÁLEȘ
s. v.
coada
-
vacii
,
jale
,
salvie
,
urechea
-
porcului
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia germanica
JÁLEȘ
s.
(
BOT
.)
1.
(
Salvia
officinalis
)
jale
,
salbie
,
salvie
, (
reg
.)
șerlai
.
2.
(
Stachys
germanica)
jale
, (
reg
.)
pavăză
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia germanica
jáleș
s. m.
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia germanica
JALEȘ
m.
Plantă
erbacee
cu
frunze
ovale
și cu
flori
purpurii
dispuse
în
spice
. /
jale
+ suf.
~eș
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia germanica
MOȘMÓN,
moșmoni
,
s.m.
Pom
fructifer
din
familia
rozaceelor
, cu
tulpina
înaltă
, cu
frunze
eliptice
, cu
flori
mari
,
albe
și cu
fructe
comestibile
(
Mespilus
germanica).
– Din
moșmoană
(
derivat
regresiv
).
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia germanica
MOȘMÓN
s.
(
BOT
.;
Mespilus
germanica)
(
reg
.)
gorun
,
măceș
,
mișcul
,
mostoc
,
mostochin
, sco-
ruș
-
nemțesc
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia germanica
moșmón
s. m., pl.
moșmóni
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia germanica
MOȘMÓN ~i
m.
Pom
fructifer
din
familia
rozaceelor
cu
flori
mari
,
albe
și cu
fructe
sferice
, cu
gust
dulce
-
acrișor
,
învelite
într-o
coajă
brună
-
roșiatică
. /Din
moșmoană
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia germanica
STẤNJEN,
stânjeni
,
s.m.
I.
Unitate
de
măsură
pentru
lungime
,
folosită
înaintea
introducerii
sistemului
metric
, care a
variat
, după
epocă
și
regiune
, de la 1,96 m la 2,23 m;
lungime
sau
cantitate
de
material
corespunzătoare
acestei
unități
de
măsură
. ♢
Stânjen
pescăresc
=
măsură
de
lungime
folosită
de
pescari
,
egală
cu
aproximativ
1,50 m.
Stânjen
marin
=
măsură
de
lungime
egală
cu 1,83 m. ♦
Unitate
de
măsură
pentru
volumul
lemnelor
așezate
în
stivă
,
egală
cu
opt
steri
.
II.
(
Bot
.)
Stânjenel
. [Var.: (
reg
.)
stấngen
s.m.] – Din bg.
stă
(
n
)
žen
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia germanica
STÂNJEN
s.
I.
(prin Transilv.)
șing
.
(Un ~ de
lemne
.)
II
.
(
BOT
.)
1.
(
Iris
germanica)
v.
stânjenel
.
2.
(
Iris
variegata
)
iris
,
stânjenel
, (
reg
.)
lilion
-
păsăresc
.
3.
stânjen
de
baltă
v.
stânjenel
;
stânjen
galben
v.
stânjenel
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia germanica
STÂNJEN
s. v.
crin
-
galben
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia germanica
stânjen
s. m., pl.
stânjeni
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia germanica
STÂNJEN
1
~i
m.
Unitate
de
măsură
a
lungimii
variind
de la 1,96 m la 2,23 m. ♢
~
pescăresc
unitate
de
măsură
a
lungimii
egală
cu 1,83 m.
~ de
lemne
unitate
de
măsură
a
lemnelor
de
foc
egală
cu
opt
metri
cubi
. /<sl.
senžini
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia germanica
STÂNJEN
2
~i
m. v.
STÂNJENEL
.
/<sl.
senžini
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia germanica
STÂNJENÉL,
stânjenei
,
s.m.
Nume
dat
mai
multor
specii
de
plante
erbacee
perene
, cu
frunze
lungi
în
formă
de
sabie
și cu
flori
mari
,
violete
,
albastre
,
albe
sau
galbene
;
iris
,
stânjen
(
Iris
).
[Var.: (pop.)
stânjinél
s.m.] –
Stânjen
+ suf.
-el.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia germanica
STÂNJENÉL
s.
(
BOT
.)
1.
(
Iris
germanica)
iris
,
stânjen
, (
reg
.)
ceapă
,
cocoș
,
cocoșel
,
crin
,
lilie
,
lilion
,
paparigă
,
sabie
,
spetează
,
stânjeniță
,
tulipan
,
coada
-
cocoșului
,
cosița
-
fetelor
, floa-
re
-
vânătă
,
frunză
-
lată
,
iarbă
-
lată
.
2.
(
Iris
variegata
)
iris
,
stânjen
, (
reg
.)
lilion
-
păsăresc
.
3.
(
Iris
pseudacorus
)
iris
,
stânjen
de
baltă
,
stânjen
galben
, (
reg
.)
spetează
,
spetegioară
,
crin
-de-
apă
,
crin
-
gal
-ben,
lilie
-
galbenă
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia germanica
STÂNJENÉL
s. v.
rățișoară
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia germanica
stânjenél
s. m., pl.
stânjenéi
,
art
.
stânjenéii
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia germanica
STÂNJENÉ//L ~i
m
. 1)
Plantă
erbacee
decorativă
cultivată
pentru
florile
ei
mari
,
violete
,
albastre
,
galbene
sau
albe
,
folosită
în
farmaceutică
și
parfumerie
;
iris
. 2)
Floare
a
acestei
plante
. /
stânjen
+ suf.
~el
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia germanica
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK