Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția cocotare definiție dex
cocotare
găsește rime pentru
cocotare
Cuvinte apropiate:
cocoșare
,
cocoțare
,
conotare
COCOȚÁ
,
cocóț
, vb. I. Tranz. și refl. A (se)
urca
pe ceva, a (se)
așeza
pe un
loc
mai
ridicat
. ♦ Fig. A
promova
într-un
post
sau la o
situație
nemeritată
. [Prez. ind. și:
cocoțez
] –
Et
.
nec
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia cocotare
COCOȚÁ
,
cocóț
, vb. I. Tranz. și refl. A (se)
urca
pe ceva, a (se)
așeza
pe un
loc
mai
ridicat
. ♦ Fig. A
promova
într-un
post
sau la o
situație
nemeritată
. [Prez. ind. și:
cocoțez
] –
Et
.
nec
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia cocotare
COCOȚÁ
vb. v.
cățăra
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia cocotare
COCOȚÁ
vb. v.
cățăra
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia cocotare
cocoțá
vb., ind. prez. 1 sg.
cocóț
,
3 sg. și pl.
cocoáță
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia cocotare
cocoțá
vb., ind. prez. 1 sg.
cocóț
,
3 sg. și pl.
cocoáță
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia cocotare
A SE COCOȚÁ mă cocoț
intranz.
1) A se
urca
pe un
loc
(mai)
înalt
. 2) A
avansa
într-un
post
sau la o
situație
fără
a
merita
. /Orig.
nec
.
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia cocotare
A COCOȚÁ cocoț
tranz.
A
face
să se
cocoațe
. /Orig.
nec
.
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia cocotare
A COCOȚÁ cocoț
tranz.
A
face
să se
cocoațe
. /Orig.
nec
.
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia cocotare
A SE COCOȚÁ mă cocoț
intranz.
1) A se
urca
pe un
loc
(mai)
înalt
. 2) A
avansa
într-un
post
sau la o
situație
fără
a
merita
. /Orig.
nec
.
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia cocotare
cocoțá (cocoțéz, cocoțát),
vb. – A se
urca
, a se
așeza
pe un
loc
mai
ridicat
. – Var.
cucuța
, gogoța
.
Probabil
der. de la
rădăcina
expresivă
coc
, cf.
cucă
„
culme
, vîrf”,
cucuia
„a se
urca
” (Pușcariu 424). Este
puțin
probabilă
legătura
cu
cocoș
pe care o
propun
Cihac, II, 67 și Tiktin. După Giuglea,
Dacor.,
I, 495, din lat.
cucutium
; mai tîrziu, Giuglea,
Dacor.,
IV
, 1554, a
propus
un lat. *
concaptiāre,
de
asemenea
dificil
.
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia cocotare
cocoțá (cocoțéz, cocoțát),
vb. – A se
urca
, a se
așeza
pe un
loc
mai
ridicat
. – Var.
cucuța
, gogoța
.
Probabil
der. de la
rădăcina
expresivă
coc
, cf.
cucă
„
culme
, vîrf”,
cucuia
„a se
urca
” (Pușcariu 424). Este
puțin
probabilă
legătura
cu
cocoș
pe care o
propun
Cihac, II, 67 și Tiktin. După Giuglea,
Dacor.,
I, 495, din lat.
cucutium
; mai tîrziu, Giuglea,
Dacor.,
IV
, 1554, a
propus
un lat. *
concaptiāre,
de
asemenea
dificil
.
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia cocotare
COCOȚÁRE
s. v.
cățărare
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia cocotare
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK