definiția eufonii definiție dex

eufonii, s.f. Succesiune armonioasă de vocale și de consoane, care are drept efect o impresie acustică plăcută. [Pr.: e-u-] – Din fr. euphonie, lat. euphonia.

≠ cacofonie

s. f. (sil. e-u-), art. eufonía, g.-d. art. eufoníei; pl. eufoníi, art. eufoníile

f. 1) Succesiune de sunete vocale și consonante care produce o impresie plăcută auzului. 2) Ramură a poeticii care studiază structura operelor literare din punctul de vedere al armoniei. /<fr. euphonie

s.f. Împerechere armonioasă de sunete, care impresionează plăcut auzul. V. muzicalitate. [Gen. -iei. / cf. fr. euphonie, lat., gr. euphonia < eu – bine, phone – voce].

s. f. succesiune armonioasă de sunete în silabele unui cuvânt, unei fraze, cu efect auditiv plăcut. (< fr. euphonie, lat., gr. euphonia)

eufonii, s.n. Instrument muzical de alamă, folosit, de obicei, la acompaniament. [Pr.: e-u-] – Din it. eufonio.

s. n. (sil. e-u-) [-niu pron -niu], art. eufóniul; pl. eufónii, art. eufóniile (sil. -ni-i-)

n. Instrument muzical de alamă, folosit la acompaniament. /<it. eufonio

s.n. Instrument muzical de alamă folosit de obicei la acompaniament. ♦ Registru de orgă asemănător clarinetului. [Pron. -niu. / < it. eufonio].

s. n. instrument muzical de suflat din alamă, folosit în fanfară, cu registru corespunzător vocii de bariton. (< it. eufonio)