definiția palancă definiție dex

palănci, s.f. 1. (Înv.) Palisadă (1). ♢ Expr. A face (sau a da ceva) palancă (la pământ) = a culca la pământ, a doborî. 2. (Reg.) Nume dat unor construcții rudimentare, folosite ca gard, ca adăpost pentru animale etc. – Din tc., pol. palanka, magh. palánk.

s. v. palisadă, staul.

s. f., g.-d. art. palăncii; pl. palănci

f. 1) înv. Construcție primitivă de fortificație, făcută din trunchiuri de copaci, așezate orizontal, sau din pari groși bătuți în pământ și legați între ei; palisadă. 2) reg. Construcție rudimentară folosită ca gard sau ca adăpost pentru animale. /<pol. palanka, ung. palánk

palắnci, și palánce, s.f. (reg.) turtă din făină de porumb coaptă în spuză.

s.f. – Loc îngrădit, împrejmuire, estacadă, palisadă. – Var. palangă, țarc. It. palanca, prin intermediul pol. palanka, tc. palanka, palanga (Cihac, II, 239). Sec. XVII. E dubletul lui palan (var. pălan(g), palant, palanc), s.n. (Trans., țarc, împrejmuire), din mag. palánk (REW 6455; Gáldi, Dict., 148). Palangă, s.f. (pîrghie, bară) este rezultatul unei confuzii cu palanță.

expr. a istovi / a extenua / a ucide pe cineva prin exces de sex.