prăsesc, vb. IV. 1. Refl. (Despre animale) A face pui; a se reproduce, a se înmulți. ♦ Tranz. A crește animale, a face să se înmulțească. ♦ Tranz. Fig. (Fam.) A aduna, a economisi bani, a-și spori banii adunați. 2. Tranz. A semăna, a îngriji și a răspândi cultura unei plante; a îngriji plantele ca să crească și să se înmulțească. ♦ Refl. (Despre plante) A se înmulți, a se extinde (spontan sau prin cultivare) pe un anumit teritoriu. – Din bg. prasja se, scr. prasiti se.
vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prăsésc, imperf. 3 sg. prăseá; conj. prez. 3 sg. și pl. prăseáscă
tranz. 1) A face să se prăsească; a plodi. 2) fig. fam. (bani) A face să sporească la număr. /<bulg. prasja se, sb. prasiti se
pers. 3 se ~éște intranz. (despre ființe sau plante) A crește numeric în mod excesiv (prin înmulțire); a se înmulți exagerat. /<bulg. prasja se, sb. prasiti se
vb. – A reproduce, a înmulți, a naște. Sb., slov. prasiti, bg. prasjă se „a se înmulți porcii” (Tiktin). Legătura cu rodi (Cihac, II, 317) nu este probabilă. – Der. prăsilă, s.f. (reproducție, generație; descendent, progenitură); prăsilos, adj. (prolific); prăstură, s.f. (înv., iapă), în loc de prăsitură; împrăsili, vb. (a reproduce); prăseală, s.f. (înv., reproducere).
prășesc, vb. IV. Tranz. A lucra cu sapa sau cu prășitoarea spațiul de sol dintre rândurile distanțate ale unor plante de cultură, pentru a distruge buruienile, a afâna pământul etc. – Din bg. praša, scr. prašiti.
vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prășésc, imperf. 3 sg. prășeá, conj. prez. 3 sg. și pl. prășeáscă
tranz. (terenuri cultivate cu plante agricole) A supune unei operații de afânare și de înlăturare a buruienilor (cu sapa sau su prășitorul). /<bulg. praša, sb. prašiti
vb. – A săpa, a curăța de buruieni. – Megl. prăsǫs, prășiri. Sl. prašiti „a se face praf” (Cihac, II, 285), cf. sb., cr., slov., ceh. prašiti și praf. – Der. prașilă (var. prășilă, prașe), s.f. (săpare, curățare de buruieni), dintr-un sl. *prašilo (după părerea improbabilă a lui Byhan 328, într-un sl. prąštilo); prășit, s.n. (prașilă); prășitor, s.m. (cel care prășește); prășitoare, s.f. (mașină de prășit). După Miklosich, Wander., 18, rut. prašuwaty provine din rom.
prășiți, -te, adj. (Despre terenuri cultivate sau plante de cultură) Care este săpat și curățat de buruieni, afânat etc. – V. prăși.
prășiți, -te, adj. (Despre terenuri cultivate sau plante de cultură) Care este săpat și curățat de buruieni, afânat etc. – V. prăși.
s. (AGRIC.) prașilă, prășire, sapă, săpare, săpat, (pop.) prașă, prășitură, (reg.) copoit, prășeală, săpătură, târșenit, târșit. (~ul porumbului.)