trînd (-dă),
adj. –
1. Leneș, trîndav. –
2. Puhav,
moale.
Creație expresivă,
simplă var. a lui
tînd-, cf.
tînt, tîndală, cu
r infix.
Legătura cu sl.
trątŭ „o
anumită boală” (Tiktin;
Candrea; Byhan 339) nu pare
probabilă. – Der.
trîndav, adj. (
leneș,
puturos);
trîndăvi, vb. (a
lenevi, a se
puturoși);
trîndăvie, s.f. (
lenevie,
inactivitate);
trînduș, adj. (Bucov.,
leneș;
insectă, Gestrupes stercorarius);
trămînda (var.
tămînda), vb. (Trans., a trîndăvi, a
lăsa treaba pe mai tîrziu);
t(r)ămîndău, s.m. (
leneș,
haimana);
trînji, s.m. pl. (
hemoroizi,
hidropizie;
plantă,
Ranunculus illyricus), de la pl. lui
trînd (după Miklosich,
Slaw. Elem., 50; Cihac, II, 422; Loewe 32; Conev 100, din sl.
trądŭ „
dizenterie”);
trinjin, s.n. (
plantă,
Sedum acre);
trînjoaică, s.f. (
plantă,
Ranunculus illyricus).