ALÚNĂ
(lat. *
abellona) s.f.
1. Fructul
alunului, achenă comestibilă, sferică sau ovoidală, cu un mic cioc, înconjurată, la bază de un înveliș verde în formă de degetar.
2. Alună de pămînt = plantă anuală din familia fabaceelor,
înaltă de 30-35 cm, cu flori galbene (
Arachis hypogaea); originară din
America de
Sud, este cultivată în zonele sudice pentru semințele sale comestibile și uleiul alimentar extras din acestea; fructul acestei plante, care se formează în sol (de unde vine și numele), are semințe care conțin 42-59 la sută substanțe grase și 20-34 la sută substanțe proteice. Sin.
arahidă.