mesteci, s.f. (Bot.; reg.) Răsfug. [Var.: méstec s.m.] – Din mesteca1.
vb. I v. amesteca.
méstec, vb. I. Tranz. A sfărâma un aliment cu dinții și a-l amesteca în gură (pentru a-l înghiți). ♦ A învârti ceva (cu limba) în gură. ♦ Fig. A pune la cale; a plănui. – Lat. masticare.